Mănăstirea Nămăești este așezată în satul omonim, pendinte de comuna Valea Mare Pravăț, județul Argeș. Conform tradiției, Sfântul Apostol Andrei, în timpul propovăduirii sale a ajuns până deasupra stâncii în care se află bisericuța rupestră. Ucenicii care‐l urmau l‐au întrebat dacă se mai văd și alte așezări în care să vestească Evanghelia. Apostolul le‐a răspuns în limba latină: Nemo est!, adică nu mai este nimeni căruia să i se adreseze. De aici numele localității. Conform altei tradiții, schitul ar fi fost înființat în urma visului pe care l‐a avut un cioban ce‐și păștea turmele aproape de peștera în care se află bisericuța. Adormind deasupra acesteia, a visat‐o pe Maica Domnului, care i‐a spus că‐i va găsi icoana în peștera din apropiere. Visul s‐a adeverit, fiind găsită icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului care se află și astăzi în bisericuța mănăstirii, amenajată în acea peșteră. Mai târziu, un monah îmbunătățit a întemeiat aici un schit.
Într‐o catagrafie din 1839, în care erau enumerate hrisoavele Mănăstirii Nămăești păstrate pe atunci, cel mai vechi data din 7006 (1498), consemnând privilegiile și scutirile schitului. Lăcașul era atestat și de un hrisov al lui Mircea Ciobanul, din 1 iulie 1547, prin urmare exista încă din timpul domniei lui Radu cel Mare. În 1746, mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit Cretanul, a vizitat schitul și a notat în însemnările sale că icoana Maicii Domnului fusese adusă cu o sută de ani în urmă de niște nemți din țara Sârbească, fiind goniți de turci.
În 1843 s‐a lărgit biserica, mărindu‐se cu aproximativ 2 m spre nord, iar în 1847 s‐a realizat o nouă tâmplă sculptată în lemn de stejar. Biserica este săpată în stâncă, are formă aproape pătrată și nu este împodobită cu pictură. În lunile septembrie‐octombrie 1916, clădirile și bisericuța au fost distruse de incendiul provocat de bombardamentele armatei germane, fiind refăcute între anii 1917 și 1921. Ample lucrări de construcție, restaurare și consolidare s‐au desfășurat în anii 2000‐2001, pridvorul de zid fiind adus la înfățișarea inițială, eliberându‐se stâlpii de piatră de zidăria care‐i înconjura. A fost restaurată și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, aurindu‐se și ferecătura de argint.
În Cartea de Aur a mănăstirii se află câteva consemnări admirative la adresa obștii de la Nămăești ale mitropolitului Basarabiei, Gurie Grosu (1928‐1936), care a petrecut vara anului 1937 aici, după înlăturarea sa din scaun.
Cu binecuvântarea, îndemnul și sprijinul nemijlocit al Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, au fost achiziționate de către monahia Lucia Nedelea, stareța obștii de 20 de monahii care petrec viață de sine, piesele unei colecții muzeale, care formează o interesantă expoziție de port popular și artă tradițională din zona Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, cuprinzând îmbrăcăminte, obiecte de uz casnic din gospodăriile tradiționale, artă populară, icoane vechi și chiar veșminte monahale.
Mănăstirea Nămăeşti
