Mănăstirea Bascovele este situată în comuna Drăganu, pe drumul european Pitești‐Râmnicu Vâlcea, la 25 km de Pitești. Așezământul monahal de pe cursul superior al pârâului Bascov a fost ctitorit de Şerban Cantacuzino, fiul marelui spătar Drăghici Cantacuzino, în anul 1695. Fiind cea de a doua mănăstire cu viaţă de obște din Eparhia Argeșului, avea închinoviate în anul 1770 aproximativ 70 de maici. Cea dintâi pisanie suna astfel: „†Făgăduial(ă) am pus Preacuratei Stăpînii noastre, maicăi lui H(risto)s Dumnezeulu(i) nostru să‐i facem această sfîntă cas(ă),
ca din dar(u)l sfenţii sal(e) să ne dea rod din trupul nostru, de care nădejde și rugăciune nu ne‐am scăpat; că după ce am i(s) prăvit această sfîntă zidire cîștigat‐am bucurie de naștere, pre fie noastră, Marîiea, din soţiia mae Mariia. Iară eu ca un nevrednic ci am fostu, de binele acesta și nemulţî(mi)tori, rătăcit fi(i)nd întru nenumărate pecate, nu numai bucuriia nașterii mi s‐au luat de‐naintea ochilor, ci dup(ă) naștere, întîiu de soţiia mea moartea m‐au lipsit, ap(o)i de c(o)pilă. De care laudă și mulţămită cerescului împărat și preaslăvitei Maicăi Sale i‐am dat, nimic zăticnindu‐mă din făgăduială ce am pus înainte, ci c(u) multă osîrdie m‐am nevoit a o săvîrţi, eu robul lui Dumnez(ă)u, Şărban Cantacuzin(u) vel com(i)su, feciorul răposatului Drăghici Cant(acuzinu) vel spă(tar) și al Păuni(i), care s‐au făcut în zilele domnului nostru Costandin Brîncovean(u) Băs(ă)rab voivod; unde dar, vericine ar adaoge măcaru cu o cărămidă sau cu or(i) ce, întru întărirea mănăstirii, să fie ctitoru tocma ca și noi, avî(n)d vecinica pomenire; începîndu‐s(ă) la iun(ie) 17, de săvîrșit s‐au să‹vârșit› la avgu(st) 28 d(ă)ni, l(ea)t 7203, fi(in)d ispra(v)nic , Partheni ot Codmeana”.
În decursul celor 320 de ani de existenţă, așezământul monahal a avut o istorie destul de zbuciumată. Cutremurul din 1838 a dus la dărâmarea bisericii. Aceasta a fost refăcută din temelie de către Şteful Nicolau și soţia sa, Paraschiva, cu „osârdia și osteneala stareţei Platonida Căzănescu, la 1843, fiind pictată 26 de ani mai târziu. Acest al doilea act ctitoricesc este redat în pisania: „†Ace(as)tă [S]fîntă b[iserică] … ve, surpată fiind din cutremur ș[i] … r … a … Tatălu(i) și cu ajutoriul Fiiulu(i) și cu … [Duhu]lui Sfînt, îndemnatu‐m‐am eu cela ce sînt de credinţă [prav]oslavnică, Şteful Nicolau, di(n) neam grecu și crescut din mica mea copilărie în mănăstiria Govora din sud Vîlcea, și cu soţiia mea Paraschiva, născută în orașu Pitești, de am ridicat‐o din temelie, tot întru lauda și cinstea Intrări(i) în Biserică a Maicii D(o)mnului, mai adăogînd și Nașterea și al Adormiri(i). Şi s‐au înfrum(u)seţat, precum să vede, cu a mea cheltuială și cu osîrdiia și osteneala cuvioasi(i) Platonida stariţa schitului, cu blagosloveniia iubitoriului de D(u)mnezău, episcopul
Argeșului, chiriu, chir Ilarion și în zilile pr(ea)înălţatului nostru domnu Gheorghie Dimitrie Bibescu voevod, la anu 1843 octov(rie) 15, unde dar, vericine ar adăogi măcar cu o cărămidă spre a ei întărire, să fie ctitor întocmai ca și noi, avînd veșnica pomenire”.
În anul 1864 averea mănăstirii a fost secularizată, iar în anul 1869 biserica a fost trăznită, arzîndu‐i acoperișul, care s‐a refăcut, ulterior, în același an. La 1883 așezământul monahal a fostdesfiinţat, rămânând ca doar biserica să fie folosită pentru săteni.
În anul 1932, la 21 februarie, episcopul Nichita Duma o reînfiinţează, stareţă a așezământului fiind numită Veniamina Gheorghiu. Între 1932 și 1936 biserica a fost renovată, fiind refăcute și chiliile. Theodor Petrescu din Tutana a zugrăvit lăcașul între anii 1948 și 1950.
Stareţa Veniamina Gheorhiu a reorganizat viaţa monahală și a creat aici „o adevărată școală de industrie casnică … unde sunt crescute și învăţate să lucreze covoare fete orfane și sărace din judeţele Argeș și Olt”. În anul 1959, viaţa monahală s‐a desfinţat, lăcașul monahal redevenind biserică de mir a satului Bascovele. În anul 1991 fosta mănăstire a revenit la funcţionalitatea dintâi, fiind adusă aici o obște de monahii. Lăcașul a trecut prin restaurări succesive, care continuă și astăzi, sub conducerea nou numitei stareţe, Stavrofora Petronia Dobrescu, cea care a dobândit o bogată experienţă în anii de păstorire și de renovare a Mănăstirii Robaia.
Mănăstirea Bascovele
