Fără doar și poate, Cioran a citit imens. Sigur, doar asta a făcut. Din preaplinul cititului, prin sita rațiunii sale, s-au cernut neguri și luminițe. El își punea întrebarea: de ce sfinții scriu așa frumos?
Să fie doar inspirația divină? Singur își răspundea la întrebări: ”Fapt este că ei au un stil de câte ori descriu pe Dumnezeu. E ușor să scrii din șoptite, cu urechea în gura Lui. Operele lor au o simplitate supraomenească.”
În furtunile din sufletul lui Cioran se mai aprindeau din când în când și luminițe!
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
