Neadormitul Mihai Eminescu, aidoma unui vultur alpin-carpatin, în articolul publicat în ziarul „Timpul”, nr. 145, 4 iulie 1881, p. 1, scria: „La 27 iunie a apărut în „Monitor” un anunț pentru redeschiderea loteriei în favorul terminării Catedralei catolice cu hramul Sf. Iosif. Departe de a voi să punem vreo piedică înaintării acestei clădiri, nu avem decât a felicita episcopia din București pentru zelul religios ce-l dezvoltă în privirea aceasta și toleranța românilor pentru toate riturile, cu atât mai mult pentru cele creștine, fiind bine cunoscută, n-am găsit nimic de zis în contra modului de a aduna fondul de construcție al bisericii, dacă prescripțiuni hotărâte ale unei legi fundamentale nu s-ar opune în mod precis și cert acestui mod. Ar fi nedrept pe de altă parte dacă am face o cât de mică acuzare administrației bisericii. Redeschiderea acestei loterii se face cu autorizarea Guvernului, adică Guvernul însuși n-a ezitat a călca legile a căror pază îi este încredințată.
Aceasta din punct de vedere legal!”
Suntem bucuroși că Mihai Eminescu, atât de informat și prevăzător, ne-a lăsat o frescă vie a ceea ce se consuma pe piața românească, la finea secolului XIX!
Mare binecuvântare pentru un popor, că Domnul Dumnezeu a orânduit să se nască un Luceafăr al poeziei românești, cum l-a numit în premieră Miron Ilie Cristea, primul Patriarh al României, în anul 1895, când își susținea teza de doctorat la Budapesta!
Calinic Argeșeanul
