În „apucăturile” filosofice ale lui Cioran s-au regăsit mulţi cititori în decursul timpului. Nu mă ascund să mărturisesc, că citindu-l, aveam sentimente contradictorii. Când îl „ridicam” până la cer, când îl „cădeam” în timp.
N-ar fi crezut Bach că după o lungă vreme, un român, pe nume Cioran, va zice: „După un oratoriu, o cantată sau o „pasiune”, sau o „fugă”, de Bach, trebuie să existe Dumnezeu. Ce va fi fost pe vremuri prin ceruri nu se ştie. Dar de la Bach încoace există Dumnezeu…!”
Aşadar, există, Dumnezeu, de la Bach încoace, după mintea lui Cioran.
Avea şi el ca tot omul, limitele sale.
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
