Dezvoltarea limbajului începe de când glăsuim pentru prima dată, iar mai târziu, în graiul nostru apar propozițiile și frazele mai întortocheate.Limbajul (rostirea noastră) are nevoie de reprezentări faptice, adică, limbajul creează un nivel suplimentar în relație: cuvintele, prin forța lor, ne pot atinge sufletul.
Câtă bucurie au părinții când pruncii lor sunt sănătoși, precum și mama – născătoare de oameni! Dezvoltându-se limbajul pruncului, vegheat de părinți și mai ales de mama cea jertfitoare, pruncul tot crescând din bucuria hrănitoare a părinților jertfelnici și neadormiți, el dobândește o lume internă proprie, astfel, limbajul ajută la individualizarea și separarea de majoritatea celor care s-au ocupat de permanentă educație.
Atunci când pruncul crește, el trebuie să fie supravegheat și permanent înconjurat cu dragoste, și iarăși cu dragoste. Brutalizarea pruncilor nu este educație, ci este un dezastru pentru viața lui prezentă și viitoare.
Avem țara educată, nu doar formal, ci efectiv! Este un proces neadormit și îndelungat. Mamele – educator au avut rolul primordial în zidirea societății, în existența neamurilor.
Când lucrurile merg anapoda, iese la iveală starea de goluri pe care le avem, și care, după o vreme nu mai deranjează. Asta înseamnă să devii nepăsător, iresponsabil și cu grave carențe în educația primară, adică cei șapte ani de acasă, cum auzeam într-o vreme, vorbe aruncate în răspăr, peste gard, ca să te rușinezi! Dar și asta este ca în Biblie, unde se zice: „Dacă sfătuiești pe cineva și te ascultă, mai înțelept se face, iar dacă este trufaș și nu te ascultă, mai neînțelept se face”.
Educația se face mereu! Trebuie să ne cioplim, adică să ne ocupăm de instruire pentru viitor, când se vor cere: mintea și brațele la muncă!
Calinic Argeșeanul
