Dintru începuturi, neamul nostru cel de demult, când alte popoare se ștergeau la ochi ca să vadă pe unde merg, ca să nu mai zăbovim asupra unora, care s-au înfiripat, mai încoace, în istorie, se conducea după Tradiție, după o Lege, numită Datină, această „cutumă”, să zicem, a poporului român din toate timpurile, de când viază și în Univers se mișcă.
Deci, toate disciplinele spiritualității culte se găsesc și în Marea Carte a Poporului Român. Folclorul reprezintă cultura lui veche, variată, căpătată, generație după generație, autodidact – mai ales, uimitoare însă ca preciziune și adâncime, așa cum remarcau oameni de știință ai timpurilor.
Când se vorbește despre datină, trebuie să avem în vedere spiritul artist al poporului român, genă dintru începuturi: „Spiritul artist al poporului s-a destăinuit adesea în șoaptă de grijă și de dor, pe minunatele cusături și alesături ale țărăncilor noastre, în măiestria cu care își ciopleau voinicii ghioagele de luptă, plugul de arat și fluierul de doinit, în felul cum știau toți la țară să-și împodobească portul, casa și viața lor. Ai zice că pe fiecare lucrușor mijește geana de lumină a unui răsărit care întârzie. În ce vifor am trăit noi, e de mirare că mai avem și ce avem. Mă gândesc la cât sânge s-a vărsat pe bucățica asta de pământ și, pentru prima oară, bag de seamă că în limba noastră, instrumentul de țesut se cheamă „război”, scrie Alexandru Vlahuță în cartea sa: „Pictorul N. Grigorescu, viața și opera lui”.
Să amintim: „Datina e încă o lege strictă a Neamului. Această lege i-a îngăduit să se dezvolte în anume chip, i-a imprimat anume caracter unic, care constituie adevărata lui unitate. Din veacuri datina a unit întreaga seminție și întru aceasta și-a păstrat biruința cu toate scăderile politice exterioare”, scrie Mihail Sadoveanu în Anii de ucenicie.
Să ținem de Datini și Tradiție până la capăt! Altfel, nu vom rătăci drumul nostru în concertul popoarelor lumii!
Calinic Argeșeanul
