Sfânta Scriptură este rodul Duhului Sfânt, crescut din pomul Tradiţiei. O bună parte dintre învăţăturile lui Iisus Hristos au fost scrise de autorii inspiraţi de Duhul Sfânt, alcătuindu-se astfel Sfânta Scriptură.
Între Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie este o strânsă legătură. Învăţăturile Sfintei Scripturi precum şi învăţăturile Sfintei Tradiţii alcătuiesc comoara cea dumnezeiască şi omenească ce stă la temelia Bisericii lui Hristos.
Tâlcuirea adevărată a Sfintei Scripturi se întregeşte de Sfânta Tradiţie prin Sfinţii Părinţi şi Scriitorii Bisericeşti. Despre Tradiţie sau Predanie aminteşte Sfântul Apostol Pavel: „Aşadar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră.”[1] Textul acesta este tâlcuit de Sfântul Ioan Gură de Aur astfel: „De aici este limpede că Apostolul nu le-a dat toate în scris” ci multe pe cale nescrisă. Şi cele scrise şi cele nescrise sunt deopotrivă vrednice de credinţă, încât socotim Tradiţia Bisericii vrednică de crezare. Este Tradiţia, nu cerceta mai mult”.
Sfânta Tradiţie aparţine Bisericii întregi. Sfântul Irineu ne învaţă: „Duhul este chezăşia nestricăciunii, întărirea credinţei noastre, scara de înălţare la Dumnezeu. Unde este Biserica, acolo este şi Duhul lui Dumnezeu. Unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este şi Biserica şi plinătatea harului. Iar Duhul este Adevărul”.
Ereticii nefiind în Tradiţie Apostolică şi Bisericească, nu pot fi nici în Biserica Apostolică a lui Hristos Iisus. A fi în Biserica dreptmăritoare a lui Iisus Hristos este o bucurie binecuvântată. A fi statornici în Biserica lui Iisus Hristos presupune maturitate în dreapta credinţă şi nobleţe în comportament.
Calinic Argeșeanul, Scrisoarea lui Dumnezeu, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2016.
[1] II Tesaloniceni 2, 15
