Nu ascund mărturisirea de inimă că, în viața asta atât de miraculoasă, totul este plin de văzduhuri în care se văd minuni la fiecare pas. Am înțeles mai bine ceea ce a dorit Domnul Dumnezeu să ne spună: „Domnul cercetează toate inimile și pătrunde toate închipuirile și toate gândurile (I Cronici 28, 9) ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui” (II Cronici 16, 9).
Cum vom putea tălmăci, tot un videoclip, în care se arată cum un câine salvează pe un prunc ce a apărut jucându-se în fața unei mașini, fără grijă că poate fi accidentat și omorât?
După ce a scăpat pruncuțul de moarte, s-a dus și a găsit o păpușă pentru a o aduce pruncuțului salvat. Între timp, a venit mama pruncului și l-a dus pe acesta către casă. Când a văzut câinele care căra voios păpușa în gură, mama l-a alungat și l-a ocărât.
Văzând că păpușa este aruncată cu dispreț total, câinele a plecat, fiind cuprins de durere multă, s-a așezat la pământ și din ochii închiși, se prelingeau lacrimi!
Drept să spun, am fost și eu câteva clipe, un fel de câine!
Să învățăm de la lacrimile câinelui!
Calinic Argeșeanul
