Un proverb românesc spune că: „omul cât trăiește învață şi tot neînvățat moare.” Neîndoielnic, noi învățăm mereu, fie din pățaniile celor din jurul nostru, când suntem înțelepți, fie din pățaniile personale, când nu învățăm din cele din jurul nostru.
Iubirea este starea divino-umană a fiecăruia dintre noi. Când noi iubim, în faţa noastră ne stă perfecţiunea. Simţim că iubirea noastră este îngerească. Iubirea este o Taină pentru că este Dumnezeu.
Această Taină a Iubirii trebuie privită cu absolută luciditate. Cioran zice: „Pentru a iubi, trebuie să uiţi că semenii sunt creaturi; luciditatea nu te apropie decât de Dumnezeu”.
Așadar, luciditatea străluminată de Duhul Sfânt, ne apropie de sânul lui Dumnezeu, ducând în cârcă, greutatea aproapelui nostru!
În fața lui Dumnezeu, nu ne putem prezenta cu mâinile încrucișate!?!
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
