Cioran a pendulat mereu între Teologie și cinism. ”Cinismul” a fost pâinea lui cea de toate zilele. Deși a dorit, cu intermitențe, ca armonia universală să-i liniștească trepidația în gândire și scris.
N-a reușit, din păcate, poate nicio clipă să-și liniștească inima și să aibă un moment de bucurie.
Cioran găsea totuși o posibilitate, să zicem, o ieșire la mal: ”Fiind teolog sau cinic, poți suporta istoria. Dar cei ce cred în om și în rațiune, cum de nu înnebunesc de dezamăgirea continuă a întâmplărilor?”
S-ar părea că totul ar fi pierdut. Totuși, Cioran continuă astfel: ”Apelând însă la Dumnezeu te descurci cu ușurință în devenire…Oscilația între teologie și cinism este singura soluție la-ndemâna sufletelor rănite.”
Doar ținându-ne de cultura teologică, vom fi absolviți de cinism!
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
