Se spune că interesul este o stare revigorantă, pentru că lumea internă se conectează cu lumea externă, iar când suntem interesați de ceva, ne simțim entuziasmați de o situație ivită sau programată, de o operă de artă, de o oarecare persoană – de ceva din lumea prin care „umblăm, hălăduim sau vagabondăm”, pentru a „omorî” timpul care se exprimă ca un inconștient de zile mari!
Să avem în vedere că noi suntem plini de curiozități, de a ne împlini interesele, păgubind pe alții, dar și bucuria din punct de vedere neurobiologic, în așa zisul „sistem de căutare”. Căutăm mereu, așa cum au plecat la căutare prin lume, peste șase milioane de români! Migrațiune fără precedent! Cei plecați în „căutarea Paradisului pierdut” au înțeles că nu poți ajunge la interesele gândite, dacă nu muncești cu adevărat! De la chiuleala socialistă cum se spune, la robia capitalistă, înseamnă un drum sinuos, plin de capcane, de muncă, de efort, de responsabilitate și coresponsabilitate.
Este interesant! Este vitalizant! Este captivant să zbori peste țări și mări și să-ți faci un cuib pentru interese personale și, dacă mai ai timp, să te gândești la interese obștești, adică, fac treabă în lume, dar mă gândesc și acasă, unde am văzut lumina zilei.
Unii dintre noi am înțeles că propriile interese sunt, de altfel, și cele ale „lumii”. Plecarea a zeci de mii de medici, formați în România, ca să slujească sănătatea altor popoare este pentru România o rană canceroasă care se dorește vindecată. Femeile, gospodinele noastre, au plecat în lume ca să măture casele bătrânilor Europei, să facă bucate, să asiste pe cei bolnavi și țintuiți la pat, să rabde umilințe, să măture pe străzi și să spere în ziua de mâine! Ce am putea spune? Că suntem slugile Europei! Slugile lumii civilizate! Asta pe de o parte, iar pe de altă parte, vedem cum pleacă și tineretul nostru universitar cu bogată minte de inventatori și nădăjduitorii oameni de știință!
Sătui de atâta străinătate și de atâta „productivitate”, trebuie să învingem distanța de noi înșine și de alții, să ne dăm întâlnire ca de Paști, cu noi înșine, să vedem totul în lumina Speranței și a întoarcerii acasă, acolo unde am văzut lumina zilei!
Înstrăinarea este un păcat capital și vom sfârși în Nostalgia Paradisului românesc!
Calinic Argeșeanul
