Răspunsul este „NU!”, de la început. „De ce?”, ar veni imediat întrebarea. Adevărurile pe care ni le prezintă Biblia sunt mai presus de mintea noastră omenească şi se adresează celor care ce cred în Dumnezeu şi au o viaţă duhovnicească îmbunătăţită, dar şi celor care caută cu sârguinţă întâlnirea cu Dumnezeu.
Tâlcuirea Bibliei nu-i un lucru uşor. Famenul etiopian citea în Biblie, din proorocul Isaia, iar Filip l-a întrebat dacă înţelegea ceea ce citea?[1] Despre epistolele Sfântului Pavel, Petru, apostolul, scrie: „În toate epistolele sale sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neînvăţaţi şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.”[2]
În psalmul 118, în cele 176 de versete, se laudă Legea Domnului, dar se face şi o rugăciune neîncetată pentru dobândirea adevăratei înţelegeri a Cuvântului Domnului.
Sfinţii Părinţi şi Scriitorii Bisericeşti, deseori au arătat greutatea înţelegerii Sfintei Scripturi. Spre exemplu, Origen spune că cititorilor nu li se descoperă de la început înţelesul Scripturii, mai ales celor necunoscători în lucrurile dumnezeieşti, sau celor necredincioşi şi nevrednici, fiindcă înţelesul Scripturii este un lucru supraomenesc. De aici răsar ereziile. Ignoranţa sau necunoaşterea, precum şi viaţa noastră slăbănoagă ne duc în prăpastia mândriei de a ne crede mari tălmăcitori. De aceea, Fericitul Augustin ne recomandă ca atunci când citim în Sfânta Scriptură şi nu înţelegem anumite texte, să le apropiem de altele, care sunt clare, spre a le pătrunde pe unele prin altele.
Sfântul Ioan Damaschin ne îndeamnă: „Dacă citim o dată, de două ori şi nu înţelegem ce citim, să nu ne trândăvim, ci să stăruim, să medităm, să întrebăm”. Scriptura spune: „Întreabă pe tatăl tău şi-ţi va da de ştire, întreabă pe bătrâni şi-ţi vor spune.”[3]
Cunoştinţa nu este a tuturor, dar Dumnezeu luminează pe cei care întreabă!
Știe ce spune românul când dă sfaturi: Întrebarea moarte, n-are!
Calinic Argeșeanul
[1] Fapte 8, 31
[2] II Petru 3, 16
[3] Deuteronom 32, 7
