Pentru a vedea pe Dumnezeu este absolut necesar să trăim în bună pace cu toţi oamenii şi să avem sfinţenie în comportamentul nostru de fiecare zi. Cunoaşterea lui Dumnezeu, Care ne-a zidit din iubirea Sa veşnică, este suprema ştiinţă. Iar dacă facem binele, ne vom asemăna Împăratului Cel veşnic.
Sfântul Neagoe Basarab, sfătuieşte astfel, pe fiul său Theodosie:
„Vezi, iubitul mieu, pre Împăratul cel mare, care ne-au iubit şi ne-au făcut şi pre noi împăraţi pre pământu, ca şi pre Sine, şi-i iaste voia să fim şi în cer. Şi dacă vom vrea noi, vom fi, numai să facem bine şi vom fi împăraţi în veci. Însă împărăţiile şi domniile ceste după pământu suntu în mâna şi în voia lui Dumnezeu, şi în nevoinţele noastre cele bune se-au dat. Iată împărăţia cea cerească încă iaste în voia noastră şi ne-o va da Dumnezeu, numai de vom vrea.
Oară cunoşti care iaste împăratul cel mare şi puternic? Acela iaste împăratul împăraţilor şi domnu domnilor şi Dumnezeul dumnezeilor, carele biruiaşte vii şi morţii şi a făcut toţi vecii”.
După ce Neagoe cel Sfânt arată fiului său Theodosie, cine este împăratul „cel mare şi puternic”, îl îndeamnă cu iubirea de tată: „Pentru aceea dă slavă Celui ce te-au ridicat din pământu şi te-au făcut lui fiiu şi ceriurilor împărat şi noroadelor şi oamenilor biruitor
mai mare şi poruncitoriu, şi te-au pus domnu pre pământu, să judeci oamenilor pe direptate şi săracilor în
judecată, cum zice proorocul grăind: „Doamne, dă judecata ta împăratului şi direptatea ta fiului împăratului”[1]. Dară de ce împărat grăiaşte proorocul? Grăiaşte de împăratul Hristos. Cunoşti că „tot darul desăvârşit pogoară de sus, de la Tatăl”[2] şi pre împărat, şi pre domnu, şi pre preot, şi pre tot omul carele iaste a lui Dumnezeu”.
Nicio clipă, Neagoe Sfântul, nu lasă fiului său Theodosie, să înţeleagă cumva, că el ar fi ceva anume, cu putere de la sine. Tot darul vine de sus, de la Părintele Luminilor şi este obligatoriu să se înţeleagă legătura noastră cuviincioasă „suptu puternica mână a lui Dumnezeu”.
Învăţăturile lui Neagoe Basarab, ne-au rămas drept mărturie a unui tratat de morală şi justiţie divină, precum bine citim:
„Acum pricepeţi, împăraţilor, şi vă învăţaţi, toţi cei ce judecaţi pământul, lucraţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi cu cutremur, primiţi învăţături, ca să nu se mânie cândva Domnul spre voi şi să pieriţi din calea dreptului, când se va aţâţa de pripă urigia Lui… Dreptu aceia să cade împăratului şi domnului să aibă judecată direaptă şi nefăţarnică, dimpreună şi alte bunătăţi toate, că „cinstea împărătească şi domnească judecata iubeşte”, cum iaste zis[3]. Că împăraţii cei adeveriţi nimic nu fac făr’ de judecată, că cu judecată sântu îndreptători şi puternici. Tu, Doamne, ca un Dumnezeu ai gătit dreptatea Ta şi o ai dat-o împăraţilor şi domnilor, iar adeverinţa o ai împărţitu tuturor oamenilor… Măcar de eşti împăratu, măcar domnu, măcară bogat, măcară sărac, toţi vă închinaţi razimului picioarelor lui, că iaste sfânt[4] şi acela iaste domnul şi judecătoriul cel înţeleptu şi înfricoşat şi vecinic. Deci, de vei judeca pre cineva cu judecată nedreaptă şi făţarnică, Dumnezeu va fi ţie şi oamenilor tăi judecător cu plată, că zice: „Eu sântu izbânditoriul şi voi izbândi”[5]. Iar proorocul zice: „Jalea şi suspinile săracilor le-ai auzit, Doamne, gătirea inimilor lor le-am socotit urechea ta. Judecă săracului şi smeritului, ca să nu mai adaogă după aceia a să mai înălţa. Că iaste zis: „În zadar va fi tulburarea celor ce se mărescu”. Iar de vei face judecată făţarnică, tu cugetă cându se va lua judecata de la tine şi se va da altuia, carile va judeca cu dreptate oamenilor lui Dumnezeu. Şi va face izbândă Dumnezeu, precum au zis: „şi suspinile săracilor nu vor peri până în sfârşit”[6]. Că măcar de eşti împăratu sau domnu, iar judecata tot iaste a lui Dumnezeu şi cu porunca Lui eşti pus păstor tu, şi tocmitor faptelor Lui. Pentru aceia scrie, de zice: „Fraţilor, judecaţi pe direptate şi priatenilor şi streinilor şi celor mari şi celor mici. De nimenea să nu-ţi fie ruşine, că judecata iaste a lui Dumnezeu”[7]. Ci câtă vreme va fi dată pre mâna ta, fie-ţi grijă şi frică de slujba care ţi-au dat-o Dumnezeu în seama ta, că nici ai adus nimic cu tine într-această lume, nici vei să iei nimic. Ci cum zice dreptul Iov: „Gol te-ai născut din pântăcile mâne-ta, iar gol te vei duce”[8], dacă nu vei fi îmbrăcat cu lucrurile cele ce se cad ale bunătăţii. Că „nimic nu iaste al tău”, cum zice apostolul[9], ci toate-s ale lui Dumnezeu. Iar, deşi ai tu, nu te lăuda, că de la Dumnezeu le-ai luat, ca să dai schiptrul şi steagul împărăţiei şi domniei tale cu multă mulţumire, cum şi împăraţii cei mai dinainte vreme şi-au dat împărăţiile în mâna lui Dumnezeu Tatăl, cu multă îndrăznire şi cu multă cinste şi cu multă îndreptare. Şi cu împărăţiile lumii aceştii trecătoare au dobândit împărăţiia cea netrecătoare a ceriului şi au luat cununa bunătăţilor din mâinile lui Dumnezeu. Şi să nu ţi se înalţă inima, nici să te trufeşti de limbile şi de năroadele cele multe, că de la Dumnezeu fu dată puterea voao şi biruinţă de la Cel de Sus”.
Cu multă ştiinţă duhovnicească, Sfântul Neagoe Vodă Basarab, dă cele mai valoroase sfaturi fiului său Theodosie.
Ne aflăm în faţa unor texte celebre!
Calinic Argeșeanul, Sfântul Neagoe Vodă Basarab, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017
[1]Ps. 7, 11.
[2]Iacov 1, 17.
[3]Ps. 98, 3.
[4]Ps. 98, 5.
[5]Deut. 32, 35.
[6]Ps. 9, 18.
[7]Deut. 1, 17.
[8]Iov 1, 21.
[9]I Timotei 6, 7.
