Skip to main content


Este la îndemâna multora să scrie, că: „În toate, să căutăm voia Domnului Dumnezeu!” Ușor de scris! Cine înfăptuiește această performanță zguduitoare de voință și conștiință? În tot ce facem noi, pe lumea asta, întrebăm dacă Domnul Dumnezeu aprobă orice am gândit, că trebuie înfăptuit?

 

Când mai aveam anumite înfurciri pe seama dacă trebuie să zidim încă un Altar, apăreau discordii și chiar împotriviri că ar fi, deja, prea multe biserici în România, pe cap de locuitor. Iată ce răspundeam celor sătui de atâta activitate exterioară (să zicem): „Ne-am rugat Domnului Dumnezeu și L-am întrebat:

-Doamne, Dumnezeule, aprobi încă un Altar în Grădina Ta din România sau nu? Să ne rugăm împreună ca să primim răspuns. Atunci vom fi și ajutați, că ne-am săturat de atâtea zidiri în viața mea de cleric. Am așteptat! Toate Altarele au primit binecuvântarea Domnului Dumnezeu! Câtă bucurie! Doamne Iisuse, Îți mulțumim pentru toate veacurile!

A sta de vorbă cu Dumnezeu cel nevăzut este o dorință a fiecăruia dintre noi, până la urmă! Nici Dumnezeu și nici noi, nu am iubit și nu vom iubi înstrăinarea! Este cea mai mare boală a tuturor veacurilor. Înstrăinarea de Dumnezeu este pustiirea vieții și distrugerea echilibrului Cosmic. De aceea este necesar să ne întâlnim cu Domnul Dumnezeu, față către față: „Căci pe Cel nevăzut ca și cum l-ai fi văzut, îl aștepta” (Evrei, 11, 27).

Chiar atunci când greutățile vieții ne apasă sau furtunile patimilor se dezlănțuie slăbindu-ne voința, credința, nădejdea și iubirea, în chip trecător, pentru o scurtă vreme, ne revenim de îndată și pășim cu mai multă tărie și încredere în purtarea de grijă a Domnului Dumnezeu. Cât efort și ce muncă deosebită de a te birui pe sine și a ține echilibru, ținându-ne în aura de iubire a Domnului Dumnezeu și dorind, ca și Sfântul Apostol Pavel: „Petrecerea noastră este în ceruri” (Filipeni 3, 20). Și asta se poate, cu ajutorul dat de Părintele Luminilor, dacă noi: În toate căutăm voia lui Dumnezeu și nu ne rătăcim prin dumbrava eului nostru, dorind, ca să amestecăm voia noastră neghioabă, împotriva voii Domnului Dumnezeu! Nu avem nicio șansă de izbândă dacă amestecăm grâul (voia lui Dumnezeu), cu neghina (voia noastră rahitică). O astfel de amestecare se arată a fi o stare săracă și neproductivă de urcuș duhovnicesc.

Doar în Rugăciunea curată și lepădarea de sine putem să îndrăznim a cere Domnului Dumnezeu ca voia Lui să fie în viața noastră, precum de fiecare dată când rostim Tatăl nostru, cerem să fie voia Lui! Fie voia Ta, Doamne, în toată viața noastră, de acum și până în veac! Atunci suntem pe drumul cel bun!

Calinic Argeșeanul