Omul are în sinea sa o mulțime de daruri semănate de Domnul Dumnezeu cu multă bunătate și primește mereu un dar și o forță de a fi creativ. Povestea înmulțirii talanților este o realitate absolută pentru fiecare dintre noi.
Dorim ca ceva nou să se înfăptuiască mereu, atât pentru individ, cât și pentru societatea în care ne este dat să trăim. Așa intrăm într-o rezonanță cu lumea internă ca și cu lumea externă, care se contopește într-o nouă configurație, întrupându-se gândul și voința noastră de a nu trăi degeaba.
În anul 1903, în ziua de 23 aprilie, poetul Rilke scrie o scrisoare lui Franz Xaver Kappas: „Lăsați în voia gândurilor evoluția proprie și liniștită care trebuie să vină profund din interior, ca orice progres, și nu poate fi prin nimic împinsă sau accelerată. Totul trebuie să se pârguiască până la capăt și abia apoi să fie cules. Trebuie să lași să se desăvârșească orice impresie, orice sâmbure de sentiment, în sinea ta, în întuneric, în necuvânt, în inconștient, în sfera pe care conștiința nu o poate atinge, și să aștepți cu adâncă smerenie și răbdare ora de naștere a unei noi clarități, asta, doar asta înseamnă a trăi ca artist: în înțelegere și creație. Aici nu se măsoară cu timpul nu există anul, și zece ani nu reprezintă nimic; a fi artist înseamnă a nu face calcule și a nu număra; a te dezvolta precum copacul care nu-și grăbește sevele și care stă consolat în furtunile de primăvară, fără spaimă că după asta ar putea să vină vara. Vine! Dar nu vine decât la cei răbdători, care stau ca și cum ar avea veșnicia în față, atât de liniștiți și lipsiți de griji. O învăț în fiecare zi, o învăț cu suferințe cărora le sunt recunoscător. Răbdarea este totul!”
„Răbdarea – a putea aștepta până vine momentul potrivit, a putea permite creșterea, maturizarea, încrederea că ceva se dezvoltă, că, metaforic, vine vara!” (pag. 138).
Proverbul românesc: graba strică treaba este un adevăr axiomatic, de care să țină cont cei care vor să facă „alpinism” colorat!
Calinic Argeșeanul