Îmi iau rămas bun de la Bălţăteşti.
Colega mea, Maria Munteanu, cu pretenţii literare şi edilitare, îmi spunea:
– Bălţăteştiul nostru este un colţ de Bucureşti, nu ca satul tău plin de sălbatici!
– Aşa! Dacă satul Bălţăteşti este un colţ de Bucureşti, atunci şi Cracăul Negru este un colţ de Paris. Nu ştiu ce a mai zis că a luat-o la fugă şi s-a ascuns după fusta doamnei Coşofreţ Sanda, profesoara de limba română, la care ne pâra pe toţi.
Drumul meu se croia spre Seminarul Teologic. Mama, fără să ştie tata şi nici eu, s-a dus la Mănăstirea Neamţ, unde mergea adesea la hramul de Înălţarea Domnului. Acolo a căutat pe directorul şcolii care era profesorul Ioan Ivan. Nici azi nu ştiu cum a decurs convorbirea între un director de şcoală şi mama mea coborâtă din Munţii Neamţului. Ştiu doar că i-a spus să facă o cerere pentru dispensă de vârstă la Arhiepiscopia Iaşilor. Eram mai mic cu un an faţă de Regulamentul impus şi trebuia împlinită formalitatea.
Venind acasă, discret a mers la preotul Gheorghe Savin şi l-a rugat să facă demersul la Iaşi pentru dispensă şi cu recomandare pentru a urma şcoala la Seminarul Teologic. Doar nota opt pusă la purtare de Gheorghiţă Munteanu, pentru că i-am spus că merg la şcoala de „popi” mă strângea de gât a disperare. Putea fi un impediment, desigur.
Cu documentele pregătite, am aşteptat înscrierile pentru examenele de admitere. Părintele Savin m-a chemat la el acasă şi mi-a spus cu vocea lui hotărâtă:
– Bre Costache, mă bucur că vrei să mergi la Seminar! Pentru pregătire trebuie să înveţi din cartea aceasta. O citeşti toată şi după aceea vii să te ascult, să văd ce ştii. Iau cartea şi plec spre casă. Pe drum am citit pe copertă: Hristos în şcoală de Dumitru Călugăr. Era pentru prima oară în viaţă când puneam mâna pe o astfel de carte. Bucuria mea era peste măsură de mare.
M-am apucat de învăţat. Nu mai pierdeam o clipă. Mergeam cu cârlanii (mieii mai măricei) pe Zăpode şi toată ziulica, de dimineaţa până seara, citeam din învăţătura despre Dumnezeu şi rânduielile Bisericii. Cu creionul în mână, pe un caiet făceam însemnările precum mi-a spus părintele Savin. Tata mă asculta în fiecare seară ca să-mi vadă progresele. Îi trecuse supărarea că nu am vrut să merg la Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc.
La sorocul împlinit, merg la examenul preliminar, la casa Părintelui Savin.
– Ia să vedem, Costache, ce ispravă ai făcut? Şi, pe sărite din cartea dolofană, începea să mă întrebe. Îmi mai dădea sfaturi şi acum îmi dau seama cât de folositoare mi-au fost.
Când a venit vremea potrivită pentru înscrieri, cu toate actele ne-am dus la Seminar. Pentru mai multă siguranţă la drum, cu mine a mers tata şi Părintele Savin. Era ultima zi de înscriere. Sute de părinţi erau cu pruncii lor. Când ne-am dus la Cancelaria Seminarului, ni s-a spus de către secretarul Chiril Arvintie:
– S-au încheiat înscrierile! Avem deja 300 de candidaţi, pe 30 de locuri. Când am auzit parcă se învârtea cerul cu mine. Tata insista. Preotul Savin a plecat, văzând mulţimea candidaţilor şi mai ales ciorovăiala de la Secretariat. Când era gata să fim învinşi, mi-a venit în gând să-i zic secretarului, cu faţa isihastă, îngropată în barba albă spilcuită:
– Înscrie-mă şi pe mine, Părinte, că nu se ştie de unde sare iepurele. Se vedea că eram din pădure. Când a auzit vorba, s-a uitat la mine, m-a măsurat cu privirea lui obosită de ziua grea a înscrierilor şi a zis scurt:
– Iată că te înscriu. Dar tot degeaba, că este greu concursul. N-ai să intri la şcoală. Şi aşa am trecut cel mai greu prag spre Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamţ.
Tata m-a lăsat singur, plecând acasă pentru că examenele ţineau aproape o săptămână. Parcă l-am văzut bucuros că n-am să iau niciun examen, tămăduindu-şi supărarea că nu l-am ascultat să merg la Liceul Militar, focul inimii lui şi pentru că acolo erau toate gratuite de la Stat.
Luna septembrie a anului 1958 a fost o binecuvântare pentru mine.
Ateismul se întindea peste tot ca o cangrenă, iar eu dădeam examene la o şcoală unde se învăţa despre Dumnezeu.
Am început să merg împotriva valului!
Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și vreme, volumul I, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.
