Skip to main content

Ordinea minunată din Universul vizibil – fizic, dar și Universul invizibil, ascuns privirii noastre, pentru a nu ne prăpădi de atâta frumusețe, ne fascinează! Pe mine, de mic prunc, mă fascina oglinda apei unde vedeam Universul și fața mea reflectată, dar numai atât!

Oricum, o minte înțeleaptă este impresionată în măsura superiorității sale însăși, de frumusețile fascinante ale Creației. Este clar, că numai o minte înțeleaptă, educată, cultă, descoperă o Inteligență în Univers și numai un spirit mare este poate, mai cu osebire, capabil să-L vadă pe Domnul Dumnezeu.

Citind, mai de multă vreme, cum că generalul Napoleon Bonaparte discuta bucuros problemele filosofice și religioase cu savanții: Monge, Lagrange, Laplace și alți oameni de autentică știință, pe care el îi onora îndeosebi, dar îi punea și în încurcătură, în necredința lor, prin inteligența, claritatea și tăria originală a argumentelor sale spontane!

Așadar, Napoleon, împăratul Franței (1769-1821), ne-a lăsat în scris: „Iată, spunea el într-o zi lui Monge, acela dintre oamenii de știință al vremii, pe care el îl iubea cel mai mult și pe care totdeauna îl avea lângă el, iată, religia mea este foarte simplă. Privesc acest univers așa de vast, așa de complicat, așa de măreț și îmi zic că nu poate să fie produsul întâmplării, ci opera oarecare a unei ființe necunoscute, atotputernice, superioară omului, în măsura în care Universul este superior celor mai desăvârșite înfăptuiri ale noastre. Caută, Monge, ajută-te cu prietenii tăi, matematicieni și filosofi, dar nu veți găsi o cauză mai puternică, mai hotărâtoare și, orice ați face, pentru a o combate, nu veți reuși să o înlăturați” (Thiers, Histoire du consulat et de l`empire, ed. 1855, t. III, pag. 220).

Aici, Napoleon, a fost, mai ales pentru prietenul său, mult amabil și bun sfătuitor! Dar când unii savanți veneau cu părerile lor îndrăznețe, Napoleon îi admonesta și îi alunga din fața sa, Napoleon, fiind un împărat creștin, care a trecut și pe la noi cu oaste și tunuri pentru a merge să se închine în Biserica pravoslavnică, în anul 1812!

Calinic Argeșeanul