Skip to main content


Filosoful Immanuel Kant (1724-1804) liber în gândirea sa, considera, pe drept cuvânt „scandalos” faptul că, în peste 2.000 de ani de gândire filosofică nimeni nu reușise să ofere un argument prin care să demonstreze că există o lume în afara noastră, exterioară nouă, având în minte, în special, teoria lui Rene Descartes și George Berkeley, care se îndoiau de existența unei lumi exterioare.

 

După cum se știe, la începutul Meditațiilor sale, Descartes afirmă că trebuie să ne îndoim de orice cunoaștere cu excepția celei referitoare la propria noastră existență ca ființe gânditoare – chiar și de cunoașterea că există o lume exterioară. După cum era și normal, el contrazice acest punct de vedere cu un argument solid, care caută să dovedească existența lui Dumnezeu, și deci, realitatea unei lumi exterioare.

Potrivit maximei: „quot capita tot sensus” – „câte capete, atâtea sensuri”, mulți filosofi (printre care și Kant) nu au considerat că dovada oferită de Descartes, cu privire la existența lui Dumnezeu se bazează pe un raționament adevărat.

Pe de altă parte, Berkeley susținea, sus și tare, posibilitatea  cunoașterii, ea fiind posibilă – dar că ea vine din experiențele pe care conștiința noastră le percepe cu îndemânare.

Așa gândea marele filosof Immanuel Kant, cel ce a văzut lumina zilei în anul 1724, în Konigsberg, localitate pe care nu a părăsit-o niciodată, deși a devenit un faimos filosof pe plan internațional, chiar în timpul vieții sale, studiind la Universitatea din Konigsberg, filosofia, fizica și matematica, predând ca profesor 27 de ani. Din cauza vederilor sale „neortodoxe”, Regele Friedrich Wilhelm al II-lea, în anul 1792, l-a oprit să mai predea, o vreme, iar după moartea acestuia s-a întors la catedră, iar între 50 și 70 de ani a elaborat opera sa, astfel: 1781: Critica rațiunii pure; 1785: Întemeierea metafizicii moravurilor; 1788: Critica rațiunii practice; 1790: Critica facultății de judecare.

Am dorit să prezentăm, pe scurt, prima pagină a vieții personale a filosofului Immanuel Kant, care era un personaj strălucit și sociabil, mai ales, care a trăit 80 de ani, fără ca să se mai căsătorească vreodată, decât cu filosofia, ca oarecând celebrul Michelangelo, care susținea că s-a căsătorit cu pictura sa celebră.

Vor urma și alte considerații necesare culturii!

Calinic Argeșeanul