Se spune, adesea, că imaginația este o lucrare a spiritului uman și că nu există nici măcar un om pe mapamond care să nu opereze cu starea de imaginație. Este în firea omului și putem spune că imaginația are o lucrare specială și mai ales graduală și depinde cu ce hrănim această stare, care pe unii îi încearcă din fragedă tinerețe, iar pe alții îi zbuciumă o viață întreagă.
Învățatul C.G. Jung, s-a ocupat cu multă osârdie de inconștient și de manifestările sale în reprezentările imaginative și simboluri. El scria: „Imaginația este activitatea reproductivă sau creatoare a spiritului; ea nu este o facultate specială. Fantezia, ca activitate imaginativă, este pentru mine, pur și simplu, expresia nemijlocită a activității vitale de natură psihică, a energiei psihice, care este dată conștiinței doar sub formă de imagini și conținuturi (…) Imaginația reprezintă, deci, o „activitate” importantă a sufletului” (pag. 62).
Desigur, de aceste idei se leagă și o anumită teorie a culturii. Reprezentările religioase, ideile oamenilor la nivel general, precum și schimbările suferite de ele pe parcursul timpului sunt expresia acestor reprezentări imaginative ce s-au legat dintotdeauna de nevoile existențiale fundamentale. Printre cele din urmă se numără: nevoia de experiențe senzoriale, nevoia de a trăi o viață fericită (plină de fericire, bucurie), nevoia de relații și de siguranță, de apartenență, de prietenie, nevoia de a fi eficienți și cea de a avea o stimă de sine suficient de bună, nevoia de a avea capacitatea de a ne proteja cu mare grijă sănătatea!
Mai avem mare nevoie de dezvoltare și de motivare, nevoia de a avea posibilitatea să ne modelăm mereu, de a avea capacitatea de a nu ne lăsa copleșiți de condițiile dificile de viață, ci de a le privi ca pe niște trecătoare provocări, dar cu speranța de a ne ajuta Domnul Dumnezeu, ca să ajungem, cu răbdare, deasupra vălmășagului!
Calinic Argeșeanul
