La serbarea de la Putna, ca noutate, a fost citirea de către starețul mănăstirii a Cuvântului la îngropăciunea lui Ștefan cel Mare, un manuscris găsit în Basarabia, de Eudoxiu Hurmuzachi.
Mihai Eminescu, apreciază: „Bună idee a avut dar comitetul a-l pune în programă, căci cel ce l-a ascultat a trebuit să mărturisască că rostirea lui a fost unul din momentele cele mai însemnate ale serbării. Unde se descrie mai bine eroismul lui Ștefan decât în acest necrolog eminent? „Ca fulgerul de la răsărit la apus a străluminat: marturi sînt leșii, care cu sângele lor au roșit pământul nostru; marturi ungurii, care își văzură satele și cetățile potopite de foc; marturi tătarii care cu iuțimea fugii n-au scăpat de fierul lui; marturi, turcii, care nici în fugă nu-și putură afla mântuirea; marturi sunt toate neamurile de pe-mprejur, care au cercat ascuțișul săbiei lui!”
Unde se face mai drept și mai deplin panegiricul iubitului erou, ca-n aceste cuvinte: „Dar ce minte e atât de bogată în gândiri, ce limbă e așa de îndestulată în vorbe, ce meșteșug așa de iscusit la împlinirea cuvântului, ca să poată împodobi atâtea risipe ale vrăjmașilor, atâtea sfărmări de cetăți, atâtea zidiri de locașuri sfinte și atâta înțelepciune, și încât au trăit, au înflorit și voinicia și fericirea noastră, și care toate lucrările sale și le-a pecetluit cu credința în Iisus Hristos? În războaie, biruitor smerit; în pace, domn drept și bun; iar în viața sa credincios adevărat”.
În fine, iată ce spune necrologistul despre Ștefan pe când se afla țara în zile de pace: „Departe de curtea lui toată minciuna; zavistia, legată; pizma, ferecată; înșelăciunea, izgonită; strâmbătatea împilată de tot; dreptatea împărățea pe scaun; și nu ea lui, ci el era supusul ei și șerbitor! De apuca armele, de ea se sfătuia; de judeca, pe dânsa o asculta; de cinstea, ei îi urma; și toate le făcea ca un șerb din porunca ei! Cei vechi băznuia că dreptatea a fugit dintre oameni, iar noi putem adeveri, că la noi stăpânea! O, viață fericită! O, obiceie de aur! O, dulce stăpânire întru care au petrecut străbunii noștri! Oare-ți mai veni vrodată? Oare ne vom învrednici și noi a vă avea?”
Se va continua cu întrebările!
Calinic Argeșeanul
