Adunarea gândurilor și mai ales selectarea lor, din valul incertitudinilor, și din starea rebelă în care, deseori, cădem, de cele mai multe ori, fără voia noastră, este un lucru tare anevoios.
Este vorba de a avea arta de a struni, pe cât posibil, acești cai nărăvași, „cai sirepi”, cum se mai spune. Trebuie să ne strunim, pentru a fi sănătoși la minte.
În mintea noastră este, uneori, o furtună pe sistem nervos sau cum se spune în astronomie: „furtună solară”!
La această situație, noi suntem personajul principal, care suntem pe acești „cai sirepi”, cel mai greu de stăpânit.
Așa stând lucrurile: „E posibil să faci atac vascular cerebral, precum scrie Alexandru Ciurea, în cartea sa: „Sănătatea Creierului, pe înțelesul tuturor”, din cauza asta, ca actorul, spre exemplu, sub tensiune, stres, concentrare…Dintr-odată pierde controlul pentru moment sau pentru o perioadă mai lungă. Uneori, este irecuperabil. Alteori, în urma unei vești proaste, s-a prăbușit complet tot edificiul de sistem nervos pe care l-a avut persoana respectivă. Unele persoane reușesc să-și revină, cele care au un psihic cu totul deosebit. Altele lasă totul baltă, se duc în voia sorții și-și îngroapă necazul în supărare, în izolare, în alcool sau droguri. Toată problema este să reușești să te aduni, să pui toate cuvintele cap la cap, să vorbești cu tine însuți sau cu cineva din apropiere.
Îl cunosc foarte bine pe maestrul Florin Piersic care, spre exemplu, era odată supărat și nemulțumit de diferite lucruri legate de teatrul românesc. I-am spus: „Maestre, nu trebuie să dați înapoi! Dumneavoastră trebuie să faceți un singur lucru, așa cum a spus și maestrul Beligan: Jucați! Jucați! Jucați! Cu cât jucați mai mult, cu atât veți primi energia pozitivă de la spectatori. Având energia pozitivă, mai faceți un pas înainte, și încă unul, iar pe scenă vă simțiți tânăr, ferice și iubit.”
Pot să confirm și eu, cele de mai sus, cunoscând mai mulți artiști, care, spre cinstea și lauda lor, făceau eforturi susținute de a-și ține echilibrul în fața mulțimii spectatorilor. Erau mai tot timpul într-un optimism dinamic, optimism hrănit de credința fermă în Domnul Dumnezeu!
Hrana Credinței este Rugăciunea!
Calinic Argeșeanul
