Astăzi când valorile autentice tind să fie acoperite de zgomotul superficialului, există locuri în care tradiția, credința și cultura vie dăinuie neîntrerupt. Satul Urluiești este un astfel de loc. Credincioșii și fiii satului s-au adunat cu emoție și bucurie în jurul bisericii, marcând ediția a IV-a a evenimentului „Hramul Satului la Lăsata Secului”, o sărbătoare în care sunetul toacei, rugăciunea, portul popular și muzica tradițională s-au întâlnit într-o armonie desăvârșită.
Sub îndrumarea Sectorului Învățământ și Activități cu Tineretul – Biroul de Cateheză, activitatea a devenit o adevărată lecție de viață pentru tânăra generație: o lecție despre apartenență, continuitate și credință. După Sfânta Liturghie, săvârșită cu evlavie în Biserica Parohiei Urluiești, părintele paroh Bogdan Lupu a adus în prim-plan un element emblematic al Ortodoxiei românești – toaca.
„Hramul Satului la Lăsata Secului” nu este doar o sărbătoare, ci o mărturie a continuității valorilor românești. Toaca, portul popular, muzica și slujba sunt elemente care nu trebuie privite ca relicve ale trecutului, ci ca instrumente vii ale educației și comuniunii, prin care satul românesc își păstrează sufletul și identitatea în fața provocărilor lumii moderne. Evenimente ca acesta sunt punți între generații și izvoare de har, lumină și speranță.
Concursul de bătut toaca este o veritabilă cateheză sonoră. Sunetul toacei – bătaia ritmată care ne cheamă la rugăciune – este simbolul chemării sufletului către Dumnezeu, dar și semnul de unitate a comunității în fața altarului. Participanții, copii și tineri, s-au întrecut în a reda prin lovituri precise acel sunet tainic ce unește cerul și pământul în ceas de slujbă. Astfel, toaca a fost redescoperită nu doar ca obiect liturgic, ci și ca transmițător de memorie și identitate spirituală.
A doua parte a evenimentului a avut loc în fața Căminului Cultural, unde domnul Constantin Pașol a moderat desfășurarea artistică a sărbătorii. Alături de profesorul, solistul și instrumentistul Mădălina Lupu și Ansamblul „Topologul”, copiii și tinerii au dat glas cântecelor populare, purtând costumele străbune cu mândrie și demnitate. A fost un omagiu adus satului românesc, în care muzica, portul, tradiția și credința se împletesc într-un mod firesc, profund și viu.
Prezența Părintelui Consilier Dan-Florin Obrocea, care a transmis Arhiereasca Binecuvântare a Chiriarhului Eparhiei, alături de preoți, profesori, autorități și enoriași, a arătat că Biserica și școala, cultura și administrația locală pot lucra împreună pentru educarea și formarea tinerei generații.
Atmosfera de sărbătoare a fost completată de melodiile interpretate cu pasiune de copii și tineri, acompaniați la nai și alte instrumente, întrețesând modernitatea cu tradiția. Această îmbinare nu este întâmplătoare, ci subliniază o viziune coerentă asupra identității noastre naționale și duhovnicești: putem fi contemporani fără să ne pierdem rădăcinile.
Prezența reprezentanților Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, a autorităților locale, a profesorilor și a părinților demonstrează că valorile creștine și tradițiile satului pot aduna în jurul lor întreaga comunitate, dându-i sens, direcție și speranță.
Astfel de momente, în care satul întreg se adună în rugăciune și în cânt, sunt repere ale sănătății morale și spirituale a unui neam. Ele trebuie susținute, promovate și transmise mai departe ca mărturii ale unei Românii profunde, în care credința și cultura populară se împletesc în mod firesc.
Urluieștiul, prin acest concurs de toacă și întreaga organizare a hramului, a oferit nu doar un spectacol al tradiției, ci o lecție de coeziune, de evlavie și de frumusețe românească autentică.
Evenimentul de la Biserica Urluiești, prilejuit de „Hramul Satului la Lăsata Secului”, se distinge nu doar prin frumusețea manifestărilor artistice și liturgice, ci mai ales prin caracterul său formator și comunitar. Este o dovadă vie că tradiția ortodoxă și cultura satului românesc nu sunt simple elemente de patrimoniu, ci resurse vii care pot și trebuie să inspire generațiile tinere.
Concursul de toacă – momentul central al zilei – a fost nu doar un act de măiestrie, ci o formă de rugăciune, o lecție despre rădăcinile spirituale ale poporului nostru. Într-o lume în care sunetul este adesea folosit pentru distragere sau alienare, toaca devine chemare sfântă, reintegrare în ordinea divină, prin ritm, ascultare și concentrare.
Faptul că tinerii au fost principalii protagoniști ai acestui concurs arată o direcție sănătoasă de transmitere a valorilor: credința, disciplina, respectul față de tradiție. Biserica, prin preoții săi, împreună cu școala și familia, devin spații de formare integrală a tinerilor, în care sufletul și cultura cresc împreună.
