Iată că și proba a V-a, bate la ușa sufletului, probă care se definește și se deduce din guvernarea lumii! Câți dintre noi nu am văzut ființe lipsite de inteligență și corpuri fizice care tind către un scop final, căci ele sunt totdeauna în mișcare, în așa fel încât să obțină cel mai bun rezultat, dar lipsite de inteligență ajung, totuși, la scopul lor, cum?
Nu prin simpla întâmplare, – însă sub conducerea unei ființe inteligente, care după cum se știe prea bine, conduce toate ființele către țelul lor, așa cum știm și noi din observațiile atente sau din scrierile oamenilor de știință.
Și acum, Toma d`Aquino, după cele cinci probe, răspunde argumentelor expuse, astfel: „Dacă Dumnezeu, absolut bun, permite ca răul să invadeze în creațiunile sale, este că el are, așa cum o spune Fericitul Augustin, destulă putere și totodată destulă bunătate pentru ca să facă așa ca binele să triumfe.
De asemenea, natura tinde către un scop bine determinat și trebuie să raportăm Domnului Dumnezeu, ca unei cauze prime, tot ceea ce este făcut de către natură, și tot așa lucrurile care sunt produse prin libera determinare trebuiesc raportate unei cauze mai înalte decât rațiunea și voința umană: lucrarea neodihnită a Domnului Dumnezeu, pe care noi oamenii avem îndatorirea expresă de a medita și recunoaște că raportarea întregii lucrări dumnezeiești este o cunună de slavă, care se constituie într-un dar fără pereche, făcut de Creatorul nostru, ca să ne bucurăm că nu suntem singuri și fără prezența dumnezeiască!
Calinic Argeșeanul
