Cioran a îndrăznit nepermis de mult, chiar blasfemiator, asupra Apostolului Pavel. Prin anii ’60 ai veacului trecut, am cunoscut un profesor de marxism de la Cluj, care citise pe Cioran și traducea cu osârdie din Nietzsche.
Într-o seară, fiind la el acasă, după ce i-am botezat fata, am deschis Biblia și citeam din epistolele Marelui Apostol Pavel. După câteva clipe mi-a trântit câteva vorbe ca și Cioran în scrierile sale. Am rămas uluit de îndrăzneala derbedeului. Am plecat imediat din casa lui și n-am mai vorbit niciodată cu el.
Cum să nu fii gelos pe Apostolul Pavel, tu, Ciorane, muritor ca și mine, că el a mers până la al treilea cer? Dar de topirea lui în iubirea lui Dumnezeu?
Iată-l pe Cioran, cum scrie despre sine: ”Doamne! Prin ce-am meritat fericirea supra-naturală a acestei clipe de topire în ceruri? Aruncă pe capul meu dureri și mai mari, dacă au răsplată atât de înaltă! Mi-am pierdut urma printre îngeri? Fă să nu mă mai întâlnesc niciodată cu mine!”
Dorea, așadar, să întâlnească pe Pavel Apostolul!
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
