Nu este o mare ispravă să-ti ”viermuiască” gândurile mereu, fără să-ţi pui ordine în cele ale minţii şi simţirii. A susține absurdul cu obstinație este o stare dureroasă pentru sine şi cei din jur. Dar când mai faci şi „literatură” filosofică pe tema aceasta?
Este discutabilă susţinerea lui Cioran: „O inimă calmă este ferecată pentru cer, iar gândurile dulci şi liniștite sunt zăvoare pe care nu le poate sparge”. Cioran a uitat că în faţa lui Dumnezeu nu sunt zăvoare de netrecut.
Dacă uiţi chemarea Duhului Sfânt: „Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule”, se bate apa-n piuă pe probleme esenţiale.
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
