Ați citit despre Loteria pornită la muncă pentru Catedrala romano-catolică din București, din punct de vedere legal. Acum să vedem ce spune Mihai Eminescu, din punct de vedere practic: „Din punct de vedere practic rămâne a se cerceta cestiunea dacă bisericile noastre proprii stau îndestul de bine pentru ca ceea ce credincioșii ortodocși pot contribui de bună voie să fie întrebuințat pentru construirea unor biserici de alt rit decât acela al Statului și al națiunii. Nici aci răspunsul nu va fi favorabil. Noi înșine, în marea capitală a României, a cărei populație ar ajunge curând la un sfert de milion, nu avem o singură catedrală, o singură zidire religioasă acătării.
Lucrul se explică prin împrejurarea că Bucureștii sunt un oraș relativ nou și că n-au fost totdeauna Capitală. Credem însă, că, dacă, autorizarea Corpurilor legiuitoare, s-ar putea face excepție de la absoluta prohibițiune a loteriilor în țara noastră, această excepție ar putea să se facă cel mult în favorul bisericii statului!”
Așa se încheia articolul „confesional” al marelui Eminescu, în năduful zilei de 4 iulie 1881, din ziarul „Timpul”.
Gândul lui Mihai Eminescu s-a împlinit în secolul XXI, când Patriarhul Daniel al României se poate bucura, răsuflând ușurat că a ajuns cu greutatea edificării Catedralei Patriarhale sau Catedrala Neamului, o catedrală „zidire religioasă acătării”, după cum o poate vedea orice trecător prin București, cum stă ca o mireasă în preajma Casei Poporului, cele două „case” de bază ale Neamului Românesc.
Așa a binevoit Domnul Dumnezeu în iubirea Sa, pentru evlaviosul popor de la picioarele Carpaților, care stau de strajă României!
Calinic Argeșeanul
