Fosta Mănăstire Vieroşi este situată în localitatea Făget, oraşul Mioveni, judeşul Argeş. Aşezământul monahal de la Făget‐Vieroşi a fost întemeiat la sfârşitul secolului al XVI‐lea, respectiv între anii 1571 şi 1573 de către Ivaşcu Golescu vornicul şi Albu Golescu, vel clucerul, fiii lui Radu Furcovici, clucerul din Goleşti şi ai jupânesei Caplea. Restaurarea ansablului mănăstiresc s‐a făcut de către marele vistier Stroe Leurdeanu şi soţia sa Vişa, în anul 1645, după cum reiese din pisanie: „Această sfântă şi dumnezeească mănăstire, ce să cheamă Vierăşu care iaste hramul Ducerea în biserică a Maica Precistii, fost‐au zidită din temelia ei de jupan Ivaşcu Golescu ce au fost vornic mare în zilele lui Alexandru Vodă cel bătrîn, la leatul 7081. Iar eu, Stroe vel vistier de Leurdeni, dempreună cu jupâneasa mea Vişa, văzîndu‐o veche şi stricată păn multe locuri, reînnoit‐o‐am cum am putut şi cu ce ne‐au dat Dumnezeu îndemînă îndemn, de am dres şi noi, am adaos, adecă cu ziduri şi cu zugrăveala bisericei i cu moşii, rîvnind şi pohtind ăntru toată inima noastră a ne chema ctitori ai acestei sfinte mănăstiri pentru pomana noastră şi a părinţilor şi a tot neamul nostru. Şi acestea toate le‐am făcut în zilele răposatului Matei Voevod, la leatu 7153 (1645)”.
Ca urmare a cutremurului din 1802 biserica şi ansamblul monahal au avut mult de suferit, astfel că la 1825 se afla „surpată de multă învechire”. Lucrările de refacere au fost începute de către egumenul Partenie Nica Buligeanu şi continuate de Samuil Tărtăşescu Sinadon, viitorul locotenent de Episcop al Eparhiei Argeşului. „Biserica cea veche, de mulţimea anilor dărăpănându‐să, s‐au ridicat aceasta precum să vede de Samuil Tărtăşescul, arhimandritul mitropoliei şi năstavnicul acestei mănăstiri, la leat 1834”, după cum se poate citi pe lespedea de mormânt a fostului vlădică.
Inscripţia de la proscomidie precizează numele zugravilor şi perioada în care s‐a făcut pictura: „Zugravi: Voicu, Petre, Gheorghe. S‐au început iunie 8 şi au luat bunsfîrşit septemvre 13, leat 1834”. Cutremurul din 1838 a avariat din nou biserica, refacerea fiind încheiată la 13 septembrie 1854, moment succedat de un nou dezastru, incendiul din 1862. Anexele mănăstirii au fost ruinate. Din anul 1864, în urma aplicării Legii Secularizării, după ce 291 de ani servise ca mănăstire, a devenit biserică de mir a satului Făget.
Refacerile „din temelie” i‐au schimbat complet înfăţişarea, astfel că biserica actuală nu mai păstrează aproape nimic din arhitectura vechiului lăcaş. Restaurată succesiv prin grija Comisiunii Monumentelor Istorice între 1924 şi 1927, apoi între 1955 şi 1956 şi după distrugerile provocate de cutremurul din 1977, biserica a fost refăcută prin grija preotului Constantin Lupaşcu.
Biserica, necropolă a ctitorilor, adăposteşte mormintele lui Ivaşcu şi Albu Golescu (Leurdeanu), al lui Nicula, Matei şi Axinia, copiii lui Stroe Ledurdeanu şi ai Vişei din Goleşti; al Stanei din Brâncoveni, al lui Samuil Tărtăşescu‐Sinadon, ctitor al mănăstirii, vlădică în scaunul de la Argeş.
Capela din cimitirul de la Vieroşi, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului,” a fost ridicată în partea de nord‐vest a incintei mănăstirii de către Samuil Tărtăşescu Sinadon, locotenent de episcop al Eparhiei Argeşului (1845‐1849), folosindu‐se materiale recuperate din vechea biserică a Goleştilor. Construită în arhitectura şi stilul epocii, capela a fost restaurată în anul 1937, astăzi aflându‐se din nou într‐o stare avansată de degradare.
Ca urmare a cutremurului din 1802 biserica şi ansamblul monahal au avut mult de suferit, astfel că la 1825 se afla „surpată de multă învechire”. Lucrările de refacere au fost începute de către egumenul Partenie Nica Buligeanu şi continuate de Samuil Tărtăşescu Sinadon, viitorul locotenent de Episcop al Eparhiei Argeşului. „Biserica cea veche, de mulţimea anilor dărăpănându‐să, s‐au ridicat aceasta precum să vede de Samuil Tărtăşescul, arhimandritul mitropoliei şi năstavnicul acestei mănăstiri, la leat 1834”, după cum se poate citi pe lespedea de mormânt a fostului vlădică.
Inscripţia de la proscomidie precizează numele zugravilor şi perioada în care s‐a făcut pictura: „Zugravi: Voicu, Petre, Gheorghe. S‐au început iunie 8 şi au luat bunsfîrşit septemvre 13, leat 1834”. Cutremurul din 1838 a avariat din nou biserica, refacerea fiind încheiată la 13 septembrie 1854, moment succedat de un nou dezastru, incendiul din 1862. Anexele mănăstirii au fost ruinate. Din anul 1864, în urma aplicării Legii Secularizării, după ce 291 de ani servise ca mănăstire, a devenit biserică de mir a satului Făget.
Refacerile „din temelie” i‐au schimbat complet înfăţişarea, astfel că biserica actuală nu mai păstrează aproape nimic din arhitectura vechiului lăcaş. Restaurată succesiv prin grija Comisiunii Monumentelor Istorice între 1924 şi 1927, apoi între 1955 şi 1956 şi după distrugerile provocate de cutremurul din 1977, biserica a fost refăcută prin grija preotului Constantin Lupaşcu.
Biserica, necropolă a ctitorilor, adăposteşte mormintele lui Ivaşcu şi Albu Golescu (Leurdeanu), al lui Nicula, Matei şi Axinia, copiii lui Stroe Ledurdeanu şi ai Vişei din Goleşti; al Stanei din Brâncoveni, al lui Samuil Tărtăşescu‐Sinadon, ctitor al mănăstirii, vlădică în scaunul de la Argeş.
Capela din cimitirul de la Vieroşi, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului,” a fost ridicată în partea de nord‐vest a incintei mănăstirii de către Samuil Tărtăşescu Sinadon, locotenent de episcop al Eparhiei Argeşului (1845‐1849), folosindu‐se materiale recuperate din vechea biserică a Goleştilor. Construită în arhitectura şi stilul epocii, capela a fost restaurată în anul 1937, astăzi aflându‐se din nou într‐o stare avansată de degradare.
