Se cuvine să arătăm câteva „cugetări” ale filosofului Zenon, care a anticipat vremurile de azi, în privința științei: „Știința este înțelegerea sigură, pe care te poți bizui, neschimbătoare, și urmând o fundare rațională”. Stoicii susțin că Dumnezeu este „corpul cel mai curat”, ce pătrunde totul. Sufletul este „un suflu cald”, care are posibilitatea percepției, iar esența lumii constă într-un foc viu.
Adânca umanitate creștină a găsit terenul pregătit prin consecințele altruiste ale dreptei rațiuni stoice, ale conștiinței stoice de împlinire necondiționată a datoriei morale.
Și acum, câteva cugetări ale filosofului Zenon: „Legea naturală este forța care mișcă materia, care rămâne mereu aceeași cu ea însăși și care poate fi numită Providență sau Natura.”
Ființa care gândește: „Ființa care gândește este o ființă mai înaltă decât aceea care nu gândește și cea însuflețită mai înaltă decât cea neînsuflețită. Nu există ființă mai înaltă decât lumea însăși. De aceea întregul lumii este o ființă care gândește și o ființă însuflețită.”
Despre oamenii drepți: „Oamenii nedrepți sunt toți rivali și dușmani unii față de alții, sclavi și străini, chiar părinții pentru copii, frații pentru frați, rude pentru rude. Numai cei drepți sunt unul pentru altul concetățeni și prieteni, rude și liberi!”
Ceea ce mă impresionează și acum este: Imnul către ZEUS!
Cu răbdare, citiți și meditați, ce se gândea și se scria în Antichitate:
„Zeus, tu, primul între muritori, stăpân al lumii, numit cu atâtea nume,
Tu, obârșie a naturii, și care stăpânești toate prin lege,
Fii salutat! Se cuvine ca toți muritorii să te implore,
Căci ei se trag din seminția ta. Fiindcă numai omului
Tu i-ai dat între toate câte trăiesc și se târăsc aici pe pământ, vorbirea.
Fii lăudat și puterea ta plăsmuiască totdeauna cântecul meu.
Lumea care se rotește în jurul pământului te ascultă în voie,
Te urmează, acolo unde tu o duci, supusă puternicei voințe,
Căci tu ții, ca o unealtă, în mâinile tale neîntrecute,
Fulgerul, zigzag de foc totdeauna viu,
Cel care cu raza sa aprinsă desăvârșește opera creațiunii,
Prin el tu trimiți Rațiunea, care stăpân este totul,
Și care se înfrățește cu focurile mari și mici ale cerului,
Prin el ești tu atât de puternic, Regele Suprem al lumii,
Nimic nu poate, fără acțiunea ta, o, Zeule, pe pământ să se întâmple,
Nimic în eternul dumnezeiesc al cerului sau în fundul mării,
În afară de ceea ce răii, în orbirea lor, distrug
Și totuși tu poți, din dezordine, să îndrepți ceea ce nu este drept,
Ordine poți să creezi și să transformi în iubire ce este lipsit de iubire!”
Calinic Argeșeanul
