Pentru ineditul ideii, vom reda, cu îngăduința dumneavoastră, câteva gânduri ale filosofului George Berkeley, din opera sa stufoasă: „Principiile cunoștinței omenești” sau „Tratat asupra principiilor cunoașterii omenești”, elaborată în anul 1710:
„Se va admite de către toți că nici gândurile noastre, nici sentimentele, nici ideile formale prin imaginație, nu există în afară de suflet. Și nu mai puțin evident îmi pare a fi faptul că diferitele senzații sau idei întipărite în simțurile noastre, oricât de amestecate și compuse ar fi ele (cu alte cuvinte, orice obiecte ar compune ele prin reunirea lor), nu pot exista decât într-un suflet care le percepe.
O cunoaștere intuitivă despre aceasta o poate obține, după cum cred, oricine îndreaptă atențiunea sa spre ceea ce este exprimat prin termenul există, atunci când este plecat de la lucruri perceptibile. Dacă zic că masa la care scriu există, atunci aceasta înseamnă că o văd și o ating; și chiar dacă m-aș afla în afară de cabinetul meu, aș putea să spun, că există, înțelegând prin aceasta, că dacă aș fi în cabinetul meu, aș putea să o percep sau că un alt suflet oarecare o percepe actual. Există un miros, acesta înseamnă că el a fost simțit; există un sunet, aceasta înseamnă că el a fost auzit; există o culoare sau figură, adică ea a fost percepută prin văz sau pipăit. Aceasta este tot ceea ce se poate înțelege, prin termenii de mai sus, sau expresiuni asemănătoare. Căci ceea ce se spune despre o existență absolută a lucrurilor a lucrurilor necugetătoare, fără relațiune cu faptul de a fi perceput, aceasta îmi pare a fi complet neexplicabil. Existența lor – esse – constă în a fi percepută – percipi – și e imposibil ca ele să aibă o existență în afară de sufletele sau ființele cugetătoare care le percep” (pag. 377-378).
Pentru noi, cei de azi, totul este de înțeles, dar în secolul al XVIII-lea, era o noutate în gândirea europeană și mondială!
Calinic Argeșeanul