Skip to main content


Se zice că, în context, ramura pe care stă filosoful Ludwig Andreas Feuerbach este Filosofia Religiei, și că a dat și el cu capul și cu scrisul prin mărăcinișul ateismului.

 

Că, da, și el a citit, săracul, pe filosoful Thales din Milet, care prin anii 600 î. Hr., povestea că neagă faptul că Universul își datorează existența lui Dumnezeu.

Că tocmai dăduse, poate, și prin fața școlii din India cu ifose de filosofie ateistă, luându-se unul după altul, acești filosofi ca oile la pășune, precum și filosoful grec antic Diagoras din Melos, care tot sărăcuțul se împleticește aducând argumente în favoarea ateismului.

Apoi, secolul XIX, apare cu chipul lui Karl Marx, care, folosește raționamentele lui Feuerbach, în filosofia revoluției politice, și ca bomboană pe coliva filosofiei lui Sigmund Freud, spre finea secolului XIX, afirmă, frecându-și ochii și tâmplele, că Religia este o proiecție a dorințelor umane, atâta, doar, înțelegând și el din tainele existenței pe acest pământ.

Prin anul 1964, un scriitor (muzicolog) îmi face cadou mai multe cărți, printre care Etica lui Spinoza și Esența Creștinismului de Feuerbach, aceasta din urmă influențând pe cei doi „învățători” ai omenirii Karl Marx și Friedrich Engels. Această carte, nu este atât de originală în cuprinsul ei, încorporând o parte din gândirea lui Hegel, numai că acolo unde Hegel vede un Spirit Absolut, drept forță în creație, Feuerbach, din păcate, a pus accent mai mult asupra justiției umane, oamenii din viața aceasta, decât asupra dreptății divine, considerând că oamenii de pe acest pământ sunt cei care merită atenția noastră, prin iubire, compasiune și bunătate, virtuți care, la drept vorbind, au rădăcină solidă în Dumnezeu și nu în creatura cuprinsă cel mai adesea de neputință, așa cum s-a întâmplat, se întâmplă și va fi o permanentă stare de confuzie între idolul „vițelul de aur”, la care se închină o parte a omenirii și Domnul Dumnezeu, greu de înțeles de puțina minte a „gânditorilor” din frumusețea acestei lumi văzute, din tainele căreia n-au prea înțeles mare lucru!

Calinic Argeșeanul