Acum să luăm aminte la un filosof grec: Antisthenes (444-366 î. Hr.), născut la Atena, a întemeiat școala cinică (cinic este acela care dă pe față gânduri urâte cu sânge rece, sfidând normele morale). A fost elevul lui Socrate, mergând în fiecare zi la Atena, la Socrate filosoful, făcând 8 kilometri, fiindu-i aproape toată viața.
Disprețuia bogăția, onorurile, desfătările și considera știința ca unic temei al moralei. Apărea în public îmbrăcat în zdrențe ca un cerșetor. Cel mai important discipol al lui a fost Diogene Butoi. A scris mult: Despre Natură; Despre legi; Despre limbă; Despre Educație; Despre libertate și sclavie; Despre muzică; Despre viață și moarte, toate sunt cunoscute din lucrările altor autori!
Și acum, să vedem cum pune expresia gândirii sale filosofice în maxime și cugetări:
– Statul se destramă atunci când nu se mai pot deosebi oamenii buni de cei răi!
– Cel ce se teme de ceilalți e sclav, chiar dacă nu-și dă seama!
– Cineva i-a spus lui Antisthenes: „Mulți te laudă”, „Dar ce-am făcut rău?”, întreabă el.
– Înțeleptul n-are nevoie de nimic, fiindcă tot ce aparține celorlalți aparține și lui!
– La întrebarea care știință e cea mai necesară, Antisthenes a răspuns: „Și doctorii sunt aspri cu cei bolnavi!”
– Nu neglija dușmanii; ei sunt primii care-ți observă greșelile!
– Pe omul drept să-l prețuiești mai mult decât pe cel drag!
– Aflând într-o zi că Platon îl vorbește de rău, Antisthenes a zis: „Asta este soarta împăraților, să facă binele și să audă vorbe urâte!”
-Filosofia mi-a oferit capacitatea să vorbesc cu mine însumi!
– Antisthenes avea o parabolă potrivită pentru toate situațiile vieții: iepurii au ținut un discurs la adunarea populară și au zis că toți sunt egali în toate. La care leii au replicat: Argumentelor voastre nu le lipsesc decât colții și ghearele noastre!
Așa gândea filosoful Antisthenes și pentru noi!
Calinic Argeșeanul
