Câte ceva și despre scriitorul filosof Oscar Wilde (1856-1900), poet, dramaturg și prozator englez. Minte sclipitoare, cu vervă scânteietoare a replicilor și rafinamentul cizelării stilistice, a dus o viață de ostentație și scandal. A scris piesa de inspirație biblică Salome, în franceză, 1893, în engleză în anul 1894.
Și acum, sătui de date bibliografice, să vedem cum gândea năbădăiosul de Oscar Wilde:
– Nu păcătosul, ci prostul este cel mai mare dintre toate relele noastre. Nu există păcat în afară de prostia care le face pe toate!
– Fiecare sfânt are un trecut, fiecare păcătos, un viitor.
– Lui Oscar Wilde i s-a propus să facă o listă care să cuprindă cele mai bune o sută de cărți! „Acest lucru este aproape cu neputință, a răspuns el. Eu n-am scris decât cinci!”
– Din păcate, jumătate din omenire nu crede în Dumnezeu, iar cealaltă jumătate nu crede în mine!
– Filosofia ne învață să suportăm mizeria altor oameni!
– Vreți să înțelegeți pe alții? Priviți-vă mai întâi pe voi!
– Hristos a murit pentru a salva lumea și pentru a ne învăța să ne salvăm unii pe alții!
– Scopul artei este să descoperi frumusețea și să ascunzi artistul.
Și câteva pline de umor șăgalnic:
– Pentru a-mi câștiga tinerețea, sunt gata să fac orice, numai să nu mă trezesc devreme, să nu fac gimnastică și să nu fiu membru al unei societăți.
– Există o activitate îngrozitor de grea: Să nu faci nimic!
– Eu sunt singurul om de pe pământ pe care aș dori să-l cunosc mai bine!
– Am corectat poezia jumătate de zi și am eliminat o virgulă. Seara, am pus-o la loc!
– A iubi pe toți oamenii înseamnă a nu iubi pe nimeni!
Aici Oscar Wilde a luat-o pe miriște. Este punctul lui de vedere, cu care a intrat în mormânt!
Calinic Argeșeanul
