Filosoful Confucius (551-479 î. Hr.), pe numele său Kong Fu-Zi, nume preschimbat de misionarii iezuiți, care au adus ideile lui în Europa, latinizându-i numele, prin secolul al XVI-lea, s-a născut în anul 551 î.e.n., în Qufu, satul Lu, China. I se mai spunea și „Maestrul Kong”.
A studiat, devenind administrator la Curtea Lu. El făcea propuneri conducătorilor în administrație, dar ei nu ascultau, așa că a plecat prin China, pentru a transmite învățăturile sale, întregului Imperiu, după care s-a reîntors la Qufu, unde a murit în anul 479 î. Hr.
Învățăturile sale au fost transmise de discipolii săi, și sunt redate în Analecte și antologiile alcătuite de urmașii săi, confucianiști. Deci, în secolul V î. Hr. au apărut lucrări majore: Analecte, Doctrina căii de mijloc și Marea învățătură.
Confucius, fiind conservator prin natura sa, avea un mare respect pentru ritualuri și venerarea strămoșilor. El a împletit vechile idealuri cu meritocrația în plină dezvoltare, atingându-și statutul, nu prin moștenire, ci prin merit.
Subliniem că învățăturile lui Confucius se află în Analecte, fiind un tratat politic, alcătuit din aforisme și anecdote, reguli pentru o bună guvernare. El era convins că toți oamenii pot primi binecuvântarea Mandatului Cerurilor, ca oameni virtuoși și cu pietate filială. Ceea ce cerea Confucius discipolilor și societății a fost Fidelitatea și Sinceritatea, care sunt demonstrate în ritualuri și ceremoniile tradiționale și într-un asemenea cadru, aceste calități permit virtuții să devină vizibilă…virtutea apoi se manifestă în lume și poate să fie văzută de alții, care sunt transformați prin virtute, și astfel, Fidelitatea și Sinceritatea, dețin puterea transformării, deci: Loialitate (venerarea strămoșilor) și ritual; Sinceritate; Fidelitate; Autoexaminare!
Confucius scrie: „Sinceritatea devine vizibilă, ea devine manifestă. Devenind manifestă, devine strălucitoare, influențându-i pe ceilalți. Numai cel care este cuprins de Sinceritatea cea mai deplină, care poate exista sub Ceruri, se poate transforma în virtute. Ceea ce știi, știi, ceea ce nu știi, nu știi.” Aceasta este adevărata înțelepciune, adică da, da și nu, nu!
Cum este cu autoexaminarea? Este o lucrare care trebuie să guverneze acțiunile noastre față de ceilalți. Așa numita Regulă de Aur „fă ceea ce ai vrea să ți se facă”, apare în confucianism sub o formă negativă: „Nu face altora ceea ce nu ai vrea să ți se facă ție”. La Teologie am învățat și noi, înainte de a citi ce a scris Confucius, că Iisus Hristos, în Predica de pe Munte, a spus ascultătorilor, ca Regulă de Aur: „Ci toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea și voi faceți lor, că aceasta este legea și prorocii” (Matei 7, 12). Și acum trageți concluzia și să nu credeți că, dacă cineva te înnobilează cu o palmă peste obraz, tu să-i dai nouă palme!
Care a fost dăruirea lui Confucius? Lupta pentru fondarea unei societăți guvernată de omenie, cultivarea virtuților fidelității și sincerității, aceasta implicând modestie și umilință – valori mult apreciate prin Tradiție de societatea chineză și care în ochii lui Confucius, exprimă adevărata noastră natură.
Gândind asupra mersului lumii, vedem cu ochii noștri că nimic nu este nou sub soare, cum scrie Solomon cu 500 de ani înainte de Confucius!
Calinic Argeșeanul
