Din lucrarea filosofului Aurelius Augustinus, pe care a alcătuit-o în anul 401 după Hristos, rămasă în tezaurul de aur al Creștinismului, sub denumirea de Confesiuni, vom prezenta câteva tablete, pentru a se vedea legătura fericitului Augustin cu Domnul Dumnezeu.
„Nu este o îndoială, ci o cunoștință sigură, Doamne, că Te iubesc! Ai pătruns în inima mea cu Cuvântul Tău și Te-am iubit. Dar și cerul și pământul și toate câte sunt în ele îmi spun din toate părțile să Te iubesc și îl spun tuturor oamenilor. Dar ce iubesc, iubindu-Te pe Tine? Nu este frumusețea corpurilor, nici strălucirea lor trecătoare, nici candoarea luminii pe care o iubesc atâta ochii aceștia sărmani, nici dulcile melodii ale catilenelor variate, nici mirosul suav al florilor și aromatelor, nici mana, nici mierea, nici membrele, delicii ale îmbrățișărilor trupului. Nu! Nu pe acestea le iubesc când iubesc pe Dumnezeul meu. Cu toate acestea iubesc o lumină, o voce, un parfum, o hrană, o îmbrățișare, când iubesc pe Dumnezeul meu; este lumina, vocea, parfumul, îmbrățișarea „omului interior”, acolo unde strălucește pentru mine o lumină pe care nu o captează niciun spațiu, unde cântă melodii pe care timpul nu le răpește, unde iubesc, iubind pe Dumnezeul meu. Și cine este acesta?
Am întrebat pământul și el mi-a răspuns: „Nu sunt Dumnezeu” și tot ce este în el a mărturisit același lucru. Am întrebat marea și abisele și animalele vii care se târăsc în ea și mi-au răspuns: „Nu sunt Dumnezeul tău, caută deasupra noastră!” Am întrebat vânturile care suflă și mi-a răspuns tot aerul cu locuitorii săi: „Anaximenes se înșeală, eu nu sunt Dumnezeu”. Am întrebat cerul, soarele, luna și stelele. Au spus: „Nu suntem Dumnezeul pe care-l cauți.” Și am spus tuturor acelora care stau în jurul porților: „Spuneți-mi mie despre Dumnezeul meu; dacă nu sunteți voi, spuneți-mi totuși ceva, despre el”, și au exclamat cu o voce puternică: „El este Cel care ne-a făcut.” Intenția mea era de a le întreba și frumusețea lor a fost răspunsul. Atunci m-am întors către mine și mi-au spus: Tu cine ești? Și am răspuns: Un om! Și iată, s-au arătat în mine corpul și sufletul, unul exterior, altul interior.
În care din ele trebuie să caut pe Dumnezeul meu, pe care l-am căutat pe calea corpului de la pământ până la cer, atât cât am putut trimite de departe ca mesageri privirile ochilor mei? Dar mai bun este ce se găsește în interior: Iisus!” (Confesiuni X, 6).
Calinic Argeșeanul
