Vom începe prezentarea unor femei celebre, gânditoare în domeniul filosofiei. Începem cu Diotima (cca. 400 î. Hr.) presupusa „profesoară” a filosofului Socrate, cum ne arată specialista Zoi Aliozi.
Diotima era din Mantineea, personaj-cheie în dialogurile lui Platon în opera sa Banchetul. Diotima, fiind una din puținele femei din dialogurile lui, a dus pe experți la concluzia că Platon însuși a avut discipoli femei. Cele mai importante, care se cunosc, ar fi fost Axiothea din Phlius și Lastheneia din Mantineea. Unii spun că Diotima a fost inventată de filosoful Platon, dar în ultima vreme, i s-a recunoscut statutul de figură istorică.
În opera Banchetul, invitații amfitrionului Agaton, sunt poftiți să țină discursuri despre sensul iubirii. După ce a ascultat argumentele celorlalți oaspeți, Socrate afirmă că el a fost introdus în „filosofia iubirii” de către Diotima din Mantineea, descriind-o ca fiind înțeleaptă, filosoafă și preoteasă…Socrate își aduce aminte cum a învățat din marea înțelepciune a Diotimei. El susține că ea a fost cea care l-a implicat, pe vremea când era tânăr, în ceea ce avea să devină, mai târziu, metoda socratică, de aici, se poate înțelege posibilitatea ca Diotima să fi fost cea care l-a învățat pe Socrate una dintre cele mai mari contribuții ale lui la filosofie: propria metodă.
Socrate arată învățăturile ei despre teoria frumosului și prezintă treptele Diotimei sau „treptele iubirii”, motivul pentru care este atât de faimos acest dialog. Treptele Diotimei plasează dorința și poftele carnale față de trupul atrăgător jos, pe ultima treaptă, iar acest fapt poate duce la aprecierea Frumuseții, care se află situată pe treapta cea mai de sus!
Există șase trepte ale iubirii:
– Prima: iubirea pentru trup!
– A doua: iubirea pentru toate trupurile frumoase!
– A treia: iubirea acelei frumuseți pe care o are sufletul!
– A patra: iubirea pentru frumusețea din legile și acțiunile armonioase!
– A cincea: iubirea de cunoaștere, în general!
Dar a șasea treaptă? Iubirea de Dumnezeu și opera Sa! Se va înțelege clar că există o singură cunoaștere, aceea a Frumosului. Așadar, aprecierea Frumuseții trece transcenderea aparențelor și deprinderea de a înțelege Ideea abstractă de Frumusețe!
Diotima își îndrepta atenția spre lumea Ideilor, dintre care cea mai importantă este Forma Binelui, precum Frumusețea și Dreptatea. Binele, spune Platon în Republica, este „dincolo de Ființă” și el „face ca toate lucrurile să poată fi înțelese”.
Se înțelege de la sine că Diotima avea credință în Domnul Dumnezeu, pe care-L considera Frumusețea Absolută! Iar spusa lui Dostoievschi: „Frumusețea va mântui lumea”, are rădăcină în gândirea evanghelică a lui Iisus Hristos!
Calinic Argeșeanul
