Cu răbdare și bucurie, vom vedea cum s-a desfășurat programul serbării naționale de la Putna:
„Sâmbătă seara, la 10 ore, un imens număr de oaspeți se îndrepta către biserică. Era momentul începerii serbărei. De-abia preoții intrase în altar, de-abia se începuse sfintele ceremonii, când la pomenirea numelui neuitatului erou, clopotele se clătină, salvele de tunuri vuiesc de două părți de pe vârfurile munților. Atunci:
Mușchiul zidului se mișcă,
Printre iarbă se strecoară
O suflare care trece,
Ca prin vene un fior.
Este ora strălucirei:
Un mormânt ne dezvelește,
O fantomă-ncoronată,
Din el iese…o zăresc…
Iese…vine către țărmuri…
Stă…în preajma sa privește.
Râul înapoi se trage,
Munții, vârful și-l clătesc.
Ascultați!…marea fantomă,
Face semn…dă o poruncă…
Oștiri, tabere fără număr,
Împrejuru-i înviez;
Glasul ei se-ntinde, crește,
Repețit din stâncă-n stâncă.
Transilvania-l aude:
Ungurii se înarmez.
Salutare, umbre veche!
Priimește, închinăciune
De la fiii României,
Care nu o ai mărit:
Noi venim, mirarea noastră,
La mormântu-ți a depune,
Veacuri ce înghit neamuri,
Al tău nume l-au răpit.
Este imposibil de exprimat
Bine prin cuvinte,
Acea impresiune înălțătoare,
Ce te pătrundea,
La auzirea acelor vuiete!
Sunetul clopotelor împreunate cu trozniturile bubuitoare ale sacălușelor parcurau munții departe, departe, și mult în urmă auzeai clocotind ecourile repețite. Mai adauge la aceste splendida luminație din mănăstire și strălucitoarele focuri aprinse pe piscurile de prin-prejur, și o fericită iluzie te răpește și te transportă în timpurile când viteazul pe care-l celebrăm după patru secole sta cu fierul în mână, ca un zid de apărare al creștinătății contra furiei musulmane!”
Parcă vedem aievea toată Serbarea în deplinătatea ei. Evocarea este desăvârșită!
Calinic Argeșeanul
