Iară și iară, să mai zicem câte o vorbă de-a lui Mihai Eminescu: „Biserica Răsăriteană e de nouăspresute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit și a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise, ea ne-a ferit în mod egal de înghițirea prin poloni, unguri, tătari și turci, ea este astăzi singura armă de apărare și singurul sprijin al milioanelor de români care trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine o combate pe ea și ritualele ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican universal și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e!
Puterile cer abrogarea art. 7 din Constituție?
De mult e abrogat, de vreme ce un venetic impune lecțiile sale de nihilism, episcopului de Argeș, iar ritul, asemenea necreștin, al redactorilor și liber-cugetătorilor de la „Românul” țin hangul impertinenței venetice față cu Biserica noastră, ba, încă în numele păgânilor de la Guvern, în numele sectarilor necreștini ai demagogiei universale, pe care nefericita noastră Țară este osândită a-i purta în spate și a-i hrăni cu munca ei ca pe niște lipitori veninoase care, cu gura lor fără de lege, ofilesc și descompun tot ce ating!”
Ați înțeles, ce mai scria Mihai Eminescu în zi mare, de Întâmpinarea Domnului Iisus Hristos, anul Domnului 1879, de aproape 146 de ani? Toată prostimea liber-cugetătorilor s-a prăvălit asupra genialului și nemuritorului Eminescu, Sfântul „ghiersului” românesc!
Calinic Argeșeanul
