Pregătirea de la Mănăstirea Putna a fost anevoioasă, de aceea Mihai Eminescu, în Darea lui de Seamă sau Raportul lung și stufos ca o zi de târg, continuă astfel: „Toate aceste odoare se sfințesc de cătră clerul oficiant, în urmă lumea să stropește cu aghiazmă și apoi, în mijlocul unei tăceri adânci, d. Xenopol rostește cuvântarea festivă. Acest cuvânt întrunește în sine toate elementele ce constituie un adevărat op de elocință, și nu-i de mirare dacă mintea fiecăruia era fixată cu toată puterea asupra pasagelor instructive ce se desfășurau într-însul, asupra învățăturilor potrivite ce oratorul făcea să se reflecteze din faptele lui Ștefan cel Mare asupra stării noastre de față. După aceasta veni corul compus din teologi bucovineni și intona în cvartet Imnul religios a lui Alecsandri, compus anume pentru serbare.
În fine, lumea se înturnă în ordinea de mai-înainte la biserică pentru a se continua și sfârși Sfânta liturghie, și astfel se fini serbarea hramului și festivitatea zilei dintâi întru amintirea domnului Ștefan.
A doua zi, luni dimineață, publicul iarăși se adună în portic și plecă ca în ziua precedentă la biserică pentru ascultarea Sfintei liturghii. După liturghie, procesiunea cu preoții oficianți reîntorcându-se la portic, iau darurile adică urna, epitafurile și stăndardele și le transportă în biserică, unde se depun pe mormântul aceluia pentru care le destinară dăruitorii lor. Dar înainte de a rădica darurile din portic, Preacuvioșia Sa, părintele egumen al mănăstirii, se suie la tribună și dă cetire Cuvântului de îngropăciune la moartea lui Ștefan cel Mare. Această orațiune funebră este un monument literar găsit în Basarabia, de Hurmuzachi. Când și de cine s-a compus, nu se știe, dar că nu s-a rostit la îngroparea lui Ștefan cel Mare, cum ne spune titlul, este constatat. Fie însă compus de oricine, acest cuvânt, cu drept, se privește aproape de un model de elocință română, și până azi el te pătrunde până în adâncul sufletului și te farmecă prin stilul său plăcut și energic!”
Impresionantă mărturie plină de sens și sfințenie!
Calinic Argeșeanul
