Sunt cunoscuți din Antichitate, trei mari dramaturgi: Eschil (525-456); Sofocle (496-406) și Euripide, o troiță de scriitori celebri care a rămas ca punct de reper în Panteonul Culturii Universale!
Vom încerca o escaladare pe culmile existenței lui Eschil. El a scris mai multe piese de teatru pe care le punea personal în scenă, fiind iubit de atenieni. A călătorit în Sicilia pentru a monta și acolo piesele, iar în anul 476 a scris tragedia Etreele, în cinstea ctitorului orașului Etna, Hieron, conducătorul de atunci al Siracuzei. Se spune că Eschil ar fi părăsit din nou Atena, în anul 468 î. Hr., din pricina lui Sofocle, alt dramaturg însemnat. Revine la Atena pentru a monta piesa sa Șapte contra Tebei; iar în anul 458 î. Hr., a capodoperei sale Orestia, singura Trilogie greacă, ajunsă până la noi integrală. Eschil își sfârșește viața la Gela – Sicilia, în anul 456 î. Hr. El a fost autorul a 90 de drame, cunoscându-se 7, cu denumirile lor.
Să fim atenți la cugetările lui, cu un bogat cuprins:
– Flecarul este lovit cu biciul dublu!
– Dacă puterea se unește cu dreptatea, ce poate fi mai presus de această unire?
– Iubirea este, de poți numi iubire, capriciul nebunesc al voii femeiești, mai aprigă ca ciuma, mai rea decât frustrarea.
– Înțelept nu este acela care știe multe, ci acela ale cărui cunoștințe sunt folositoare și aplicabile, în viață!
– Tonul nu-l ridicați, povestea spuneți-o fără de grabă.
– De-o liniște sobră vă fie chipurile și privirea pline.
– De neinvidiat e soarta aceluia pe care nimeni nu-l invidiază!
– Legătura de rudenie și prietenia sunt forța supremă!
– Odată ce-ai înfăptuit ceva, răspunde pentru faptele tale!
– Căsătoria prin constrângere e groaznică!
– Un prost norocos este o mare pacoste!
– Chiar dacă-mi este mie greu, nu este un motiv să fac pe cineva să sufere!
Educația primară sau cei șapte ani de acasă te obligă să fii delicat și să nu te porți cu ifose necivilizate și barbare!
Calinic Argeșeanul
