Edmund Burke (1729-1797), politician – filosof anglo-irlandez, s-a născut în anul 1729 și a studiat în Dublin. El a înțeles din tinerețe că filosofia este un antrenament folositor pentru viața politică.
În anii 1750 a scris câteva eseuri despre estetica și originile societății, fiind membru al Parlamentului englez din 1766 până în 1794.
Edmund Burke pledează pentru cauza independenței americane – care a stârnit o revoluție îndreptățită, rămânând tot restul vieții un critic aspru al delictelor coloniale, câștigându-și marea reputație de a fi considerat conștiința Imperiului Britanic.
Filosofia politică, ramură dragă conservatorului Edmund Burke a știut că prin anul 350 î.Hr., Aristotel filosoful afirma că societatea este asemenea unui organism și că omul este prin natura lui un „animal” politic. În secolul al V-lea, Fericitul Augustin in Hippona a susținut că guvernul este o formă de pedeapsă pentru „păcatul originar”. Mai apoi, prin secolul al XVII-lea, Thomas Hobbes și John Locke dezvoltă ideea de „contract social”. Și, ca să vezi, prin secolul al XIX-lea, filosoful francez Joseph de Maistre arată moștenirea antidemocratică a lui Burke, începând de la Revoluția Franceză (1789), pe care Burke a condamnat-o pentru modul în care respingea în totalitate trecutul. El considera că schimbarea trebuie să aibă loc gradat – o idee centrală în conservatorismul modern” (pag. 173).
Așadar, ființele umane au nevoi materiale, științifice, artistice și morale și ele nu-și pot îndeplini toate aceste nevoi prin propriile eforturi, recurgând astfel, oricând este posibil, la obiceiurile și religia strămoșilor, și sunt de acord să se ajute reciproc, deoarece acesta este cel mai bun mod de a-și îndeplini reciproc nevoile și de aici concluzia că: „Societatea este într-adevăr un contract social!”
Calinic Argeșeanul
