Am avut un coleg la Sibiu, cam arțăgos peste măsură, uneori. Am auzit că acum ar fi și mai otrăvit întru ale sale beteșuguri, chinuind pe cei din jur. Dacă ar fi numai el, ar fi salvată lumea.
Bietul Cioran trebuia să-și ”picteze” chipul oțetos, când mărturisește obosit despre nopțile sale albe și tremurânde: ”Nu-mi văd decât umbra în Dumnezeu, cu cât mă apropii de El, ea se interpune între noi și fug de Dumnezeu din propria mea frică”. .
Eclipsele întru ale credinței, produc umbră și frig!
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
