Cel mai folositor lucru pentru noi oamenii este să facem amânări multe şi folositoare pentru viaţa noastră. Să amânăm felul nostru de a ne mânia.
Să amânăm graba la răspunsuri pripite şi războinice. Să amânăm masa de seară pentru dimineaţa zilei următoare. Să amânăm răzbunarea şi graba de a ponegri pe ceilalţi oameni. Mai mult, să amânăm pofta de a judeca pe alţii şi de a intra în cămara sufletelor şi de a întina viaţa celorlalţi.
Somadeva afirma: „De cele mai multe ori remediul unei trebi neplăcute este amânarea.” Patriarhul Iustin amâna mereu să răspundă răutăţilor, uneori pasagere, venite chiar din sânul obştii pe care o conducea. Constantin Brâncoveanu cel Sfânt amâna mereu răspunsurile la provocările din partea celor trei imperii ce înconjurau Ţara Românească. Ba le amâna şi pe cele multe răutăţi dinlăuntrul ţării, care nu erau puţine şi nici uşoare.
Constantin Brâncoveanu a citit Hamlet, Shakespeare fiind cunoscut de cărturarul domn: „Ceea ce vrem să facem, s-o facem atunci când vrem; pentru că acest „vrem” se schimbă şi are scăderi şi amânări.”
Este bine să amânăm pesimismul, necredinţa, facerea de răutăţi şi păcătuirea.
† Calinic Argeșeanul
