Fericitul Augustin avea „umor filosofic” dacă putem așa, fără să tulburăm, cumva, spiritele, mai ales că pe vremea lui se puneau tot felul de întrebări, la care el răspundea: „Iată răspunsul meu la întrebarea: „Ce făcea Dumnezeu înainte de a fi creat Cerul și Pământul?
Nu vreau să răspund cum a răspuns, glumind, cineva, ca să scape de greutatea problemei: „Pregătea chinuri pentru cei care sondează misterele (tainele) înalte”. Alt lucru este de a vedea, alt lucru este de a-ți bate joc.
Dacă vreun spirit ușuratic, rătăcind printre marginile timpului trecut se miră că Tu, Dumnezeu Atotputernic, care ai lucrat și păstrat toate lucrurile, Tu, Care ai lucrat Cerul și Pământul, Te-ai abținut până în zilele creației, în timpul și secole nenumărate, de la o asemenea operă, acela să se deștepte și să înțeleagă eroarea sa. Cum ar fi putut trece secole nenumărate, dacă Tu, autorul și creatorul secolelor, nu le făcuseși încă? Cum ar fi fost o durată, dacă Tu, nu o creaseși? Și cum s-ar fi desfășurat ea, dacă nu există? Tu nu precezi timpul în timp. Altfel nu ai fi precedat toate timpurile. Dar ești, din înălțimea eternității Tale, totdeauna prezent, înaintea oricărui trecut și domini tot viitorul fiindcă este viitor și că, abia împlinit, el va fi trecut, în timp ce Tu rămâi același și că anii Tăi nu vor trece. Anii Tăi nici nu se duc, nici nu vin. Dar ai noștri se duc și vin pentru ca să vie toate lucrurile.
În niciun timp Tu nu ai rămas fără să faci nimic, fiindcă Tu ai creat ființele însele și niciun timp nu-ți este co-etern, ca și Tine, fiindcă Tu rămâi în permanență. Și dacă timpul ar rămâne și el, nu ar fi timp. Ce este într-adevăr timpul? Cine l-ar putea explica ușor, pe scurt? Cine l-ar putea cuprinde în gândire și să se exprime despre el în cuvinte? Ce noțiune este însă mai familiară, mai cunoscută când vorbim despre ea, decât timpul? (Fiindcă dacă vorbim despre el, înțelegem și tot așa când auzim pe un altul vorbind despre el). Ce este, deci, timpul? Dacă nimeni nu mă întreabă, o știu! Dacă sunt întrebat și caut s-o explic, nu o știu! Afirm totuși, și o cred, dacă nimic nu ar trece, nu ar fi timpul trecut; dacă nimic nu s-ar întâmpla, nu ar fi viitor și dacă nimic nu ar fi, nu ar fi prezent!”
Acesta este un prim gând despre prezența Timpului și perceperea lui, din Confesiunile Fericitului filosof Aurelius Augustinus, Urmează, încă un dram de Timp!
Calinic Argeșeanul
