Skip to main content


Cred că este potrivit să ne oprim puțin prin „lumea Spiritului” și să vedem cum vede Hegel și un alt aspect al existenței noastre în frumusețea acestei lumi văzute!

 

Din: Introducere în filosofia istoriei, citim că: „Mai întâi trebuie să ținem seama de faptul că obiectul nostru, istoria universală, se desfășoară pe planul Spiritului. Universul cuprinde natura fizică și psihică. Natura fizică intervine în istoria universală și vom atrage atenția de la început asupra acestor raporturi fundamentale de determinare naturală. Dar ceea ce este substanțial este spiritul și cursul dezvoltării sale. Nu avem de considerat aici cum natura este ea însăși un sistem al Rațiunii – ca element particular și specific, ci numai în relațiile ei cu Spiritul.

După crearea naturii, apare omul și el constituie un contrast față de lumea naturală. El este ființa care se înalță într-o a doua lume. Avem în conștiința noastră generală două imperii, acela al naturii și acela al sufletului. Domeniul Spiritului este acela care este adus cu sine de om. Putem să ne facem orice imagine despre Împărăția lui Dumnezeu, dar există întotdeauna, o lume a Spiritului, care trebuie să se realizeze în om, să devie o existență.

Domeniul Spiritului este atotcuprinzător. El închide totul în el; ceea ce a interesat vreodată pe om și ceea ce îl interesează încă, în aceasta, omul este activ. Poate să facă orice ar vrea, el este ființa în care Spiritul se realizează. De aceea poate să existe un interes în a cunoaște natura – spirituală – în existența ei în cursul istoriei – adică atunci când Spiritul este unit cu natura omenească. De câte ori s-a vorbit de natura omenească, s-a înțeles ceva stabil, care durează. O imagine a naturii umane trebuie să se potrivească tuturor oamenilor, timpurilor de altă dată și celor de astăzi. Această imagine poate să sufere infinit de multe modificări.

Despre Dumnezeu știm că este perfecțiunea Însăși! El poate, deci, să se vrea numai pe El sau ce seamănă cu El. Dumnezeu și natura voinței Sale este unul și același lucru. Pe aceasta o numim filosofic, Idee.  Așa încât ceea ce este de considerat, în aceste elemente ale Spiritului uman, este Ideea în general. Mai precis, este ideea libertății umane. Forma cea mai pură în care Ideea se revelează este gândirea însăși. În acest fel este considerată Ideea III Logică. O altă formă a ei este natura fizică. Pe scena în care-l privim, în istoria universală, Spiritul este în realitatea lui cea mai concretă!” (Introducere la filosofia istoriei, pag. 529)

Adică, Duhul Sfânt, pe toate le plinește, chiar și scrisul lui Hegel!

Calinic Argeșeanul