Continuăm cu „dovezile” existenței Domnului Dumnezeu! Se va arăta că este cu neputință a explica existența lumii fără lucrarea unui Dumnezeu Ziditor al ei. După cum se știe, lumea nu este veșnică, deși, trebuie să recunoaștem că are ceva din veșnicie, având în vedere autorul ei Unic și Veșnic.
Se știe, de asemenea, că lumea are un început. Metafizicienii demonstrează acest lucru prin următoarea judecată. De ce? Pentru că materia este nedesăvârșită și schimbătoare, nu poate să-și fie sieși cauză, căci aceasta presupune desăvârșirea și nestrămutarea, pe care materia nu o are.
Matematicienii dovedesc acest lucru prin următoarea socoteală: Dacă lumea ar fi veșnică ea ar fi trebuit să treacă prin schimbări fără de număr, ceea ce este cu neputință. Vestitul învățat Cauchy, mare matematician francez (1789-1859) s-a arătat gata să arate acest lucru prin socoteli „în mii de chipuri felurite”.
În sfârșit, fizicienii dovedesc acest lucru prin studierea atomilor, cele mai mici părți ale lucrurilor: Oricare ar fi sfârșitul și legătura între sistemele solare și planetare, scrie Clerk Maxwell, profesor de fizică experimentală la Universitatea din Cambridge, moleculele, care sunt baza tuturor lucrurilor și pietrele de temelie ale lumii, rămân neschimbate în natura și întinderea lor.
Dacă lumea aceasta a avut un început, mintea noastră ne spune că lumea nu s-ar fi putut crea ea singură, din nimic; nu este în lume efect fără cauză, aceasta este cu neputință. Lumea a avut, deci, un Ziditor și fiindcă facerea lumii este o faptă care presupune o putere fără de sfârșit, prin aceasta se dovedește că Dumnezeu există. Trebuie să spunem și noi, ca Lamartine:
„Pe Acela, care din nimic a făcut Pământul,
Pe Acela, care a zidit lumea pe nimic,
Pe Acela, care fără de țărmuri a închis mările,
Pe Acela, care cu o singură vorbă (cuvânt) a trimis lumina lumii!”
Calinic Argeșeanul
