Starea de lâncezeală, aveam să scriu de igrasie sau de reumatism, atacă cu predilecție sufletul și trupul; igrasia atacă zidurile și reumatismul atacă structura bietului om, neatent cu viața lui, ignorând grija de a fi atent cu fragilitatea trupului omenesc.
Am putea spune că, din păcate, de ignorăm trupul cu bună știință, vom observa că moleșeala lui ne duce către lâncezeală, un fel de stare intermediară, după cum vom vedea dimpreună, în cele ce urmează.
După cum citim în sacrele scrieri ale Scripturii Noului Testament, starea aceasta de lâncezeală nu este potrivită și nici lăudată. Am mai putea numi această stare și un fel de amorțeală sau indiferență. Iată cum ni se arată în Cartea Apocalipsa Sfântului Evanghelist Ioan: „Iar îngerului din Laodiceea scrie-i: Acestea zice Cel ce este Amin, martorul celor credincios și adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: Știu faptele tale; că nu ești nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă ești căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea. Fiindcă tu zici: sunt bogat și m-am îmbogățit și de nimic nu am nevoie! Și nu știi că tu ești cel ticălos și vrednic de plâns, și sărac, și orb, și gol” (Apocalipsa 3, 14-17).
Cu oarecare dibăcie am putea pune semnul egalității între lâncezeală și căldicelul biblic! De câte ori am citit în Biblie aceste cuvinte cu înțeles limpede, am rămas pe gânduri și am început să-mi măsor starea duhovnicească pe care ar trebui să o aibă orice om care-și orânduiește rosturile, în frumusețea acestei lumi văzute. Cu mai multă atenție reflectând, am înțeles că nu sunt nici rece și nici fierbinte. M-am oprit la borna care arăta cel ce eram atunci, sunt acum și sper să nu mai fiu, adică a-mi spune că sunt: căldicel! Și așa am legat stările de căldicel și lâncezeală și m-am căutat pe dinlăuntru, unde m-am găsit găunos, adică a fi cuprins de lâncezeală și cu temperatură de căldicel.
Iisus Hristos ne îndeamnă să lucrăm cu esențialul, adică: „Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curat lămurit în foc, ca să te îmbogățești, și veșminte albe ca să te îmbraci și să nu se dea pe față rușinea goliciunii tale, și alifie de ochi ca să-ți ungi ochii și să vezi. Eu pe câți îi iubesc îi mustru și îi pedepsesc; sârguiește dar de te pocăiește” (Apocalipsa 3, 14-19).
Scăpăm de lâncezeala și starea de căldicel dacă ne îndreptăm prin pocăință.
O nouă ipostază: îndreptat prin pocăință și ajungerea la starea de fierbinte iubitor de Dumnezeu, prin credință și fapte bune!
Calinic Argeșeanul
