În anul 1859, când românii din cele două Țări: Moldova și Țara Românească, jucau Hora Unirii, imn scris de Vasile Alecsandri, deci e vorba de un evoluționism sănătos și dinamic, dar și de mare folos, Charles Robert Darwin (1809-1882), contemporan cu Karl Marx, formulează concepția evoluționistă, după care speciile actuale de plante și animale provin de la transformarea treptată (evoluția) a altor specii care au trăit odinioară pe Pământ, ca urmare a interacțiunii dintre variabilitate, ereditate, suprapopulație, lupta pentru existență și selecția naturală, constituie baza științifică a biologiei generale ca știință despre legile apariției și dezvoltării lumii vii, care a dus la dezvoltarea materialismului dialectic. Și de aici cine citește: „Originea speciilor prin selecție naturală sau păstrarea raselor favorizate în luptă pentru existență”, 1859, va înțelege lupta împotriva creaționismului divino-uman, cum că Domnul Dumnezeu este Creatorul Universului și implicit al omului ca și cunună a creației!
Vreme după vremuri, gânditorii și oamenii de știință au adus argumentele cuminți, că omul este zidit după chipul și asemănarea Domnului Dumnezeu, luând ca și Carte de Știință: Biblia sau Sfânta Scriptură. Însuși Darwin, la un moment dat se mira cum unii dintre savanți au deviat de la adevărurile dumnezeiești, lansându-se ideea că omul se trage din maimuță! Numai că n-au precizat exact, din care soi de maimuță! Deci, e vorba de darwinism, despre care se spune că este clădit pe simple ipoteze. La Darwin, o ipoteză atrage altă ipoteză. Ceea ce s-ar cere darwinismului înainte de toate ar fi fapte, observații, rezultate din experiențe. Nimeni nu mai crede acum prin înmulțirea prin încrucișări între animale, care țin de clase și familii diferite, ar fi primul răspuns. Al doilea răspuns: chiar dacă organizarea vieții Universului ar fi fost în germen în monere (înseamnă „simplu”) și sunt protozoarele, ipotetice fără nucleu pe care E. Haeckel le considera ca forme de trecere între materia vie și nevie, atunci cine ar fi produs ruptura de echilibru, necesară pentru a pune monerele în mișcare? Trebuie să alergăm neapărat la existența unui prim motor al lumii.
Răspunsul al treilea: și chiar acești germeni, cum s-au format ei? Ei nu pot fi veșnici, s-a dovedit mai înainte. Și ei cer, în mod necesar și de netăgăduit existența unui Dumnezeu Creator!
Numai când te gândești la viață și la dătătorul de viață, cum rostim în Rugăciunea Împărate Ceresc: „Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață”, ne este limpede că Viața este o Taină a tainelor, știind că Iisus este: Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14, 6).
Dacă Darwin citea și în Biblie, nu mai încurca mințile oamenilor. Te îndoiești în credință dumnezeiască? Atunci, uită-te în oglindă și vezi ce făptură minunată a zidit Dumnezeu!
Calinic Argeșeanul
