Când trece o caravană bogată în cai şi căruţe iar drumul este cu gropi şi praf mult, abia te mai zăreşti din norul ce îşi ia zborul din copitele cailor. Ca să mergi pe drumul cel drept şi mai bun, trebuie să vezi bine direcţia. Asta ar însemna să ai pricepere şi discernământ.
Când un dornic de iluminare pe probleme de suflet îl întreabă pe un duhovnic dacă are discernământul vreo legătură cu naşterea, i s-a spus: „Discernământul vine din luminarea dumnezeiască.”
Cred că nu este cazul să mai subliniem, că discernământul în toate, ne absolvă de a intra cu oiştea, ca Ieremia, drept în gard. Nu-i doar spectaculos. E şi ridicol.
Dar, vai, şi prea mult păgubitor.
Calinic Argeșeanul
