Citirea molitfelor Sfântului Vasile cel Mare în unele biserici, în prima zi a anului, când este prăznuit acest mare ierarh, este considerată neadecvată, deoarece această rânduială presupune, prin însăși natura ei, post aspru și spovedanie, atât din partea clericilor, cât și din partea credincioșilor. Sfântul Vasile cel Mare arată că el însuși a postit, urmând exemplul drepților Vechiului Testament, pentru care postul era o disciplină constantă a vieții duhovnicești.
Este greu de susținut că o astfel de pregătire există în mod real în perioada dintre Crăciun și Bobotează, un timp liturgic marcat de bucuria praznicului Nașterii Domnului, în care rânduiala postului este suspendată, inclusiv miercurea și vinerea.
Domnul Însuși arată că puterea duhovnicească nu lucrează automat și nu se activează prin simple rostiri. Deși apostolii fuseseră trimiși să scoată demoni, a existat un moment în care nu au putut, iar Hristos le spune limpede cauza: „pentru puțina voastră credință”, adăugând că „acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post” (Matei 17, 19–21). În același timp, El avertizează că vor fi oameni care vor invoca faptele făcute în Numele Lui, spunând: „n-am prorocit noi și n-am scos demoni?”, dar care vor fi respinși la judecată, pentru că nu au trăit într-o ascultare și comuniune reală cu Dumnezeu (Matei 7, 22–23).
Astfel de rugăciuni nu sunt rânduieli generale ale Bisericii și nu se folosesc public sau la întâmplare, ci doar în situații pastorale bine delimitate, atunci când există o tulburare demonică evidentă. În asemenea cazuri, episcopul trebuie consultat. Orice astfel de lucrare trebuie să fie precedată de vestirea iertării păcatelor prin Iisus Hristos.
Pentru unii, această practică riscă să fie deturnată din scopul ei pastoral și transformată într-un act „magic” sau chiar într-o preocupare de ordin material, pierzându-se astfel dimensiunea ei duhovnicească. Mulți ajung să trateze aceste rugăciuni ca pe un mecanism automat de protecție, ca și cum simpla lor citire ar produce efecte sigure, independent de credință. O asemenea abordare este necreștină, deoarece transformă rugăciunea într-o tehnică și harul într-o forță impersonală.
„Dacă vrei să ai vreun folos de la Anul Nou, mulțumește acum, când a trecut un an. Mulțumește Domnului că te-a adus până aici. Frânge-ți inima și numără zilele vieții tale și spune ție însuți că zilele aleargă și trec, numărul anilor se împlinește, o mare parte din cale a fost străbătută. Ce bine am făcut? Oare nu mă voi duce de aici gol de toată neprihănirea? Judecata este la ușă, iar viața mea se îndreaptă către bătrânețe. Anul care vine îți va fi de folos nu dacă vei sta beat în ziua dintâi, ci dacă, atât în ziua dintâi, cât și în cea de pe urmă și în fiecare zi, vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu aprinde în piețe focuri ca să sărbătorești în afară, ci aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească, căci «așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri» (Matei 5,16). Această lumină îți va aduce mare folos. Nu face nimic în zadar, nimic fără temei, ci fă toate spre slava lui Dumnezeu, precum spune Pavel: «Ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceți» (I Corinteni 10,31). Așadar, dacă voiești să ai vreun folos de la Anul Nou, mulțumește Domnului pentru anul care a trecut, frânge-ți inima și numără zilele vieții tale.”
Așa ne îndeamnă Ioan Gură de Aur în cuvântul său de la început de an, chemându-ne la trezvie, la o viață trăită zilnic spre slava lui Dumnezeu, nu doar la sărbătorire exterioară fără rod duhovnicesc. Ne putem bucura seara de 31 ianuarie, împreună cu prietenii și rudele, de mâncăruri și băuturi alese, cu măsură și cumpătare, fără beție și fără îmbuibare, pentru a putea fi prezenți în Biserică.
Ziua de 1 ianuarie nu este un început oarecare, ci un praznic închinat Împăratului Hristos: Tăierea Împrejur a Domnului, momentul în care El intră sub Lege pentru noi și primește Numele în care este mântuirea noastră. Evanghelia spune limpede: „După opt zile, când a venit vremea să fie tăiat împrejur, I s-a pus numele Iisus” (Luca 2, 21), arătând că Hristos nu a venit să ocolească Legea, ci să o împlinească în locul nostru. Apostolul Pavel ne explică sensul adânc al acestui fapt, spunând că în Hristos am primit o „tăiere împrejur nefăcută de mână”, legată de Botez și de viața cea nouă (Coloseni 2, 11–12).
Vă dorim ca începutul anului, la 1 ianuarie, să nu fie trăit după obiceiuri păgâne, ca o căutare a norocului sau a unor semne fără temei, ci ca un timp al mulțumirii și al încrederii în Dumnezeu. Numele lunii ianuarie amintește de Ianus, zeul începuturilor cu două fețe, dar creștinul nu este chemat să trăiască împărțit între trecut și viitor, ci cu inima întreagă înaintea Domnului. Să începem noul an aproape de Emanuel, căci mângâierea noastră nu stă în noroc, ci în făgăduința sigură: Dumnezeu este cu noi!
În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.
Dumnezeule Atotputernic și milostiv, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, recunoaștem înaintea Ta că, prin păcatele noastre, ne-am îndepărtat de Tine și am întristat pe Duhul Sfânt.
Mintea noastră s-a rătăcit în gânduri deșarte, iar uitarea de Tine a întunecat inimile noastre, aducând peste noi întristare, teamă, ură, răutate, vrăjmășie, dorință de răzbunare și multe alte păcate. Am încălcat făgăduințele Botezului nostru și nu am împlinit poruncile Tale.
Așa cum, din pricina păcatului, frica și întunericul au cuprins pe regele Saul, tot astfel și noi simțim povara vinovăției și lipsa mângâierii. De aceea, venim la Tine cu pocăință, nu bizuindu-ne pe vrednicia noastră, ci pe harul Fiului Tău, Iisus Hristos, care S-a dat pe Sine pentru iertarea păcatelor noastre.
Pentru El, Doamne, iartă-ne toate greșelile, curățește-ne conștiințele și revarsă peste noi Duhul Tău cel Sfânt, ca să fim mângâiați, luminați și întăriți în credință, așa cum i-ai mângâiat și întărit pe sfinții Tăi apostoli. Fă ca, trăind din harul Tău, să Te lăudăm cu inimă mulțumitoare și să rămânem în Tine până la sfârșit.
Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
✍️ Protos. Prof. Rafael Vintilă
Paraclisul Universitar „Întâmpinarea Domnului” – Rectorat Pitești
📌 Un proiect al Sectorului Cultural și Comunicații Media și al Sectorului Învățământ și Activități cu Tineretul din cadrul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului
